CONGRESUL
AUTORITĂȚILOR
LOCALE ȘI REGIONALE
Recomandarea 362 (2014)1
Resurse financiare adecvate
pentru autoritățile locale
1. Articolul 9 din Carta europeană a autonomiei locale protejează dreptul autorităților locale la resurse financiare proprii suficiente și proporționale, în cadrul politicii economice naționale.
2. Totuși, vizitele recente de monitorizare efectuate de Congres în contextul aplicării Cartei europene a autonomiei locale au scos în evidență probleme grave în unele state membre vizavi de resursele financiare ale autorităților locale, probleme care nu se rezumă doar la efectele crizei financiare.
3. În același timp, Congresul primește un număr tot mai mare de plângeri din partea asociațiilor naționale ale autorităților locale referitoare la restricțiile privind autonomia și resursele de ordin financiar de la nivel local.
4. Un studiu realizat în 2013 de Grupul de experți independenți privind Carta europeană a autonomiei locale relevă că, în mai multe state membre, veniturile autorităților locale sunt atât de mici încât nu le permit acestora să-și îndeplinească sarcinile și funcțiile obligatorii, ceea ce sugerează că autoritățile naționale în cauză nu respectă angajamentele asumate odată cu ratificarea Articolului 9 din Carta europeană.
5. Congresul cunoaște faptul că Comitetul de Miniștri, în răspunsul său2 la Recomandarea 79 (2000) a Congresului, împărtășește punctul său de vedere potrivit căruia trebuie găsit un echilibru corect între delegarea responsabilităților către autoritățile locale și resursele financiare de care dispun aceste autorități, fie prin subvenții, fie prin impozitare.
6. Congresul subliniază că:
a. Statele membre care sunt parte la Carta europeană a autonomiei locale s-au angajat să asigure autorităților locale resurse financiare suficiente și proporționale cu competențele care le-au fost atribuite; aceste resurse financiare ar trebui să provină, în parte, din impozite și taxe locale, al căror nivel autoritățile locale au competența de a-l stabili, în limitele legii;
b. autoritățile locale ar trebui consultate cu privire la modul în care le sunt alocate resursele redistribuite;
c. autoritatea și responsabilitatea legală de a exercita anumite funcții sunt lipsite de sens, dacă autoritățile locale și regionale sunt private de resursele financiare necesare îndeplinirii respectivelor funcții;
d. statele membre dispun de o marjă de libertate considerabilă pentru găsirea unei modalități de a asigura autorităților locale resurse suficiente, având opțiuni precum subvențiile de la administrația centrală, o cotă parte din impozitele naționale, taxele pentru servicii publice, impozitele locale etc.;
e. în teorie, majoritatea statelor membre nu restricționează modul în care autoritățile locale dispun de resursele financiare ce le revin, în practică însă, majoritatea veniturilor locale sunt cheltuite pentru îndeplinirea „sarcinilor și funcțiilor obligatorii” proprii și delegate, autorităților locale rămânându-le astfel doar o mică parte pentru propriile cheltuieli prioritare.
7. Congresul este preocupat de faptul că:
a. în multe state membre, autoritățile locale și regionale încă nu dispun de competența de a stabili nivelul impozitelor și taxelor locale, în limitele legii;
b. autoritățile locale din unele state membre nu dispun de suficiente resurse financiare pentru a acoperi sarcinile și funcțiile obligatorii ce le sunt atribuite de către autoritățile naționale și regionale;
c. în unele țări există o tendință de recentralizare a sarcinilor și finanțelor în numele programelor de austeritate și raționalizare, astfel încât deciziile nu mai sunt luate la nivelul cel mai apropiat de cetățeni;
d. există în continuare state membre care transferă competențe la nivelurile local și regional fără a face totodată și un transfer proporțional de fonduri.
8. Ținând cont de:
a. Recomandarea sa nr. 79 (2000) privind resursele financiare ale autorităților locale în raport cu responsabilitățile acestora: o probă de foc pentru subsidiaritate, și răspunsul delegaților Miniștrilor din 14 martie 2001 în care se afirmă că „Comitetul de Miniștri împărtășește punctul de vedere al Congresului în ce privește faptul că ar trebui găsit echilibrul corect între implementarea descentralizării responsabilităților și resursele financiare ale autorităților locale”;
b. Recomandarea Comitetului de Miniștri Rec (2005) 1 privind resursele financiare ale autorităților locale și regionale, în care se regăsesc linii directoare destinate autorităților centrale și care subliniază faptul că autonomia locală presupune o anumită autonomie financiară;
c. Recomandarea sa nr. 340 (2013) privind răspunsul autorităților locale și regionale la criza economică;
d. Declarația de la Kiev și Liniile directoare de la Kiev, adoptate de Miniștrii responsabili de administrațiile locale și regionale în cadrul conferinței acestora susținute în Kiev (Ucraina) în 2011, în care se face apel la acțiunea comună a administrațiilor naționale și a autorităților locale și regionale în ce privește răspunsul la criza economică;
e. Rezoluția nr. 1886 (2012) a Adunării Parlamentare privind impactul crizei economice asupra autorităților locale și regionale în Europa, și Rezoluția nr. 1884 (2012) a aceleași Adunări referitoare la măsurile de austeritate – un pericol pentru democrație și drepturile sociale;
f. Prezentarea generală a „problemelor recurente” întâlnite de Congres în decursul activităților sale de monitorizare, înaintată Comitetului de Miniștri de către Președintele Congresului în 13 decembrie 2013;
9. În consecință, Congresul solicită Comitetului de Miniștri să invite statele membre:
a. să se asigure că:
i. deciziile la nivel național și/sau regional cu privire la alocarea resurselor financiare către autoritățile locale sunt luate în mod public și transparent;
ii. echilibrul dintre sarcinile și funcțiile obligatorii și resursele disponibile autorităților locale face obiectul revizuirilor și discuțiilor regulate între diferitele niveluri administrative implicate;
iii. sunt instituite mecanisme eficace de consultare astfel încât punctele de vedere ale autorităților locale să fie luate în considerare în cursul planificării bugetare;
b. să acorde autorităților locale, în cadrul politicii economice naționale:
i. fonduri suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor obligatorii;
ii. competențele necesare pentru a strânge propriile venituri, proporțional cu responsabilitățile ce le revin în materie de cheltuieli;
iii. libertatea de a decide asupra priorităților în materie de cheltuieli;
10. Congresul solicită Comitetului de Miniștri:
a. să invite statele membre care nu au făcut acest lucru deja, să ia în considerare ratificarea Articolului 9.5 din Carta europeană a autonomiei locale, care prevede protecția autorităților locale cu o situație financiară mai slabă, prin aplicarea unor măsuri de egalizare financiară menite să le permită autorităților locale să furnizeze servicii publice la un nivel constant;
b. să includă, în dialogul său politic cu Congresul referitor la situația democrației locale și regionale în Europa, cel puțin o dată în cursul fiecărui mandat al Congresului (la fiecare patru ani), subiectul resurselor financiare adecvate pentru autoritățile locale.
________
1. Dezbătută și aprobată de Camera Autorităților Locale în 14 octombrie 2014 și adoptată de Congres în 15 octombrie 2014, cea de-a 2-a ședință (vezi Documentul CPL(27)2FINAL, memorandum explicativ), raportor: Gilbert Roger, Franța (L, SOC).