Strasbourg, 8 decembrie 2006                                       CEPEJ(2006)13

COMISIA EUROPEANĂ PENTRU EFICIENŢA JUSTIŢIEI

(CEPEJ)

Compendiu de « cele mai bune practici » privind

managementul timpului în cazul procedurilor judiciare

Traducere: judecator Cristi Danilet

cdanilet@just.ro

Cuvânt înainte

Acest Compendiu a fost conceput de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ), ca un instrument practic pentru factorii politici de decizie şi practicienii justiţiabili, pentru a introduce noi cadre normative sau practici judiciare sau administrative în vederea îmbunătăţirii managementului timpului în procedurile judiciare, atît la nivel de curte de justiţie, cât şi la nivel naţional.

Compendiul a fost gândit ca o primă hartă de măsuri concrete, care vizează durata procedurilor judiciare, care ar trebui cercetată pentru a-i valida eficienţa.  Compendiul va fi actualizat în permanenţă cu noi practici bune şi idei inovatoare furnizate CEPEJ de curţile europene sau de alte organe relevante. Orice contribuţie la acest instrument de evaluare poate fi trimis la CEPEJ. [email protected].

Compendiul a fost elaborat de CEPEJ Task Force privind timpul necesar pentru parcurgerea procedurilor judiciare (CEPEJ-TF-DEL), după o lucrare pregătitoare a d-lui Marco Fabri şi a d-lui Francesco Contini (Institutul de Cercetare a Sistemelor Jdiciare, Consiliul Naţional de Cercetare, Bologna, Italia). CEPEJ-TF-DEL a fost prezidată de dl. Alan Uzelac (Profesor Universitar la Facultatea de Drept, Universitatea din Zagreb, Croaţia) şi compusă de dl. Jon Johnson (Profesor de Drept, Decan, Facultatea de Drept, Universitatea din Oslo, Norvegia), dl. Janny Kranenburg (Vice-Preşedinte, Curtea de Apel a Hertogenbosch, Secţia Civilă, Olanda), dl John Stacey (Şef al Secţiei de Procedură Civilă & de Familie, Her Majesty's Courts Service, Londra, Marea Britanie), dl Gabor Szeplaki-Nagy (Judecător, Şeful Biroului Privat al Preşedintelui Curţii Supreme, Director al Biroului de Drepturi ale omului ale Curţii Supreme, Budapesta, Ungaria), dl. Michael Vrontakis (Vice-Preşedinte al Consiliului de Sat,  Grecia) şi d-na Jana Wurstova (Baroul din Cehia, Praga, Republica Cehă), dl. Klaus Decker care a participat de asemenea la Task Force ca observator din partea Băncii Mondiale şi dl. Jean-Jacques Kuster, ca observator al Uniunii Europene de Justiţiabili şi Grefieri.

CEPEJ doreşte să-şi exprime caldele mulţumiri experţilor ştiinţifici şi membrilor CEPEJ-TF-DEL.

Raportul a fost adoptat de CEPEJ la cea de a 8-a plenară a sa (decembrie 2006).

INTRODUCERE: DE LA O DURATĂ REZONABILĂ LA O DURATĂ „OPTIMĂ” 6

1.      Stabilirea unei durate cadru realistă şi rezonabilă…………………………..............7

1.1.    Stabilirea unor durate cadru la nivel de stat, instanţă şi judecător 7

1.2.    Stabilirea duratelor cadru pe tip de procedură. 8

1.3.    Stabilirea de durate cadru pentru principalele stadii ale unei proceduri 8

1.4.    Stabilirea de durate cadru în funcţie de complexitatea cauzelor 9

1.5.    Stabilirea de durate cadru în colaborare cu participanţii la procesul de justiţie. 9

2.      Implementarea duratelor cadru. 10

2.1     Acţiunile interne când cauzele în curs de rezolvare depăşesc duratele cadru. 10

2.1.    Distincţia şi integrarea funcţiilor organizatorice între preşedintele de instanţă şi managerul de instanţă. 11

2.2.    Abordarea în echipă pentru managementul cauzelor în duratele cadru. 11

2.4.    Angajarea puternică a instanţelor şi activităţii de realizare a duratelor cadru. 12

2.5.    Presiunea externă pentru sprijinirea duratelor cadru. 12

2.6.    Abordarea pilot pentru elaborarea duratelor cadru. 13

3...... Monitorizarea şi diseminarea datelor 13

3.1.    Atenţie separtă pentru timpul de inactivitate datorat părţilor sau instanţelor…………13

3.2    Date privind performanţa instanţei disponibile întregului personal al Instanţei 13

3.3    Datele privind performanţa instanţei puse la dispoziţia publicului 14

3.4    Colectarea de informaţii asupra aşteptărilor şi opiniilor actorilor 14

4...... Politici de management procedural al cauzelor (case management) 15

4.1.    Implicarea participanţilor în schiţarea liniilor orientative procedurale ale instanţelor... 15

4.2.    Procedurile adecvate complexităţii cauzelor 16

4.3.    Procedură tipică bazată doar pe două audieri 16

4.4.    Rolul activ al judecătorilor în managementul cauzelor 16

4.5.    Politica strictă de reducere la minim a amânărilor 17

4.6.    Organizarea de întâlniri prealabile între părţi 17

4.7.    Impunerea duratelor cadru pentru prezentarea probelor 18

4.8.    Format standard şi concis pentru sentinţele scrise (şi utilizarea modelelor) 18

4.9.    Utilizarea tehnologiei audio şi video în procedurile judiciare. 19

4.10.  Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării pentru managementul cauzelor şi administrarea de probe  19

5...... Măsurile privitoare la numărul de doare şi volumul de munca. 20

5.1.    Prevederea şi monitorizarea încărcăturii cu cauze şi a muncii din instanţe. 20

5.2.    Încurajarea modurilor alternative de soluţionare a litigiilor şi o rezolvare timpurie prin înţelegere între părţi 20

5.3.    Instrumente de filtrare şi deviere pentru limitarea numărului de cauze introduse în instanţe. 22

5.4.    Instituirea şi dezvoltarea urmăririi penale discreţionare. 22

5.5.    Utilizarea din ce în ce mai mult a unui singur judecător în loc de un complet 22

5.6.    Sistemul de alocare flexibilă a cauzelor 23

5.7.    Extinderea sarcinilor preluate de grefieri 24

5.8.    Limitarea activităţilor extrajudiciare de care se ocupă judecătorii şi instanţele. 24

Anexa I: Scurt glosar de termeni..................................................................................................26

Anexa II: Analiza sumară a recomandărilor Consiliului Europei în legătură cu

managementul duratei cadru şi a rapiditatea procedurilor .…………….......................24

Anexa III: Bibliografie……............................................................................... ….....…........29

Anexa IV: Lista şi persoanele de contact ale curţilor pilot............................................................35

INTRODUCERE: DE LA O DURATĂ REZONABILĂ LA O DURATĂ „OPTIMĂ”

Durata procedurilor judiciare a fost recunoscută ca un obiectiv prioritar al Consiliului Europei legat de drepturile omului şi de supremaţia legii.

Această lucrare este încă o măsură întreprinsă de Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ), care urmează aduptării programului-cadru. “Un nou obiectiv al sistemelor judiciare: rezolvarea fiecărei cauze într-un timp optim şi previzibil” ¹ şi stabilirea Reţelei CEPEJ de instanţe pilot ².

Trebuie să menţionăm cele trei principii care au fost luate în consideraţie ca filozofia Programului Cadru: 1) principiul echilibrului şi calităţii generale a sistemului judiciar, 2) necesitatea de a avea un instrument de măsurare şi analiză eficient, definit de participanţi prin consens, 3) necesitatea de a reconcilia toate condiţiile care contribuie la emiterea unei judecăţi corecte, cu un echilibru atent între asigurarea procedurii, care implică neapărat o durată care nu poate fi redusă şi preocuparea pentru o justiţie promptă.

Această lucrare este un Compendiu (o colecţie de informaţii concise, dar detaliate asupra unui anumit subiect) al politicilor şi practicilor, care au fost întreprinse concret în instanţe, după cum se descrie în Reţeaua CEPEJ de instanţe pilot sau care au fost recomandate de Consiliul Europei în diverse norme şi standarde pentru managementul duratei procedurilor judiciare. S-a acordat de asemenea o atenţie specială deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi altor documente care au fost furnizate de CEPEJ, cum sunt “Lista de verificare a gestionării timpului” ³ şi studiilor de ţară. În cele din urmă literatura privind administrarea justiţiei, care se ocupă de managementul cauzelor şi reducerea întârzierilor, a fost de asmenea studiată.

Compendiul a fost construit în jurul conceptului cheie de durată optimă şi previzibilă, care necesită o scurtă explicaţie: după cum menţionează Programul Cadru “am fost obişnuiţi să ne referim la conceptul de durată rezonabilă, după cum se prevede în Articolul 6.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totuşi acest standard reprezintă o limită inferioară (care trage linia de separare între încălcarea şi neîncălcarea Convenţiei) şi nu trebuie să fie luat în consideraţie ca un rezultat adecvat, acolo unde este el atins”. Deci scopul este realizarea unei durate adecvate procedurilor judiciare, ceea ce înseamnă rezolvarea şi judecarea cauzelor în timp util, fără întârzieri nejustificate. Pentru a realiza aceasta, instanţele şi factorii de decizie au nevoie de un instrument de măsurare a faptului, dacă rezolvarea cauzelor are loc în timpul cuvenit, care să cuantifice întârzierile şi să estimeze dacă politicile şi practicile întreprinse sunt funcţionale şi corespund obiectivului general de instrumentare a cauzelor într-un anumit interval de timp. Durata-cadru reprezintă un astfel de instrument.

Duratele-cadru reprezintă instrumente interorganizaţionale şi operaţionale pentru stabilirea unor ţinte şi practici măsurabile pentru rezolvarea cauzelor într-un timp adecvat.

Interorganizaţional înseamnă că, dacă durata procedurilor judiciare este rezultatul interacţiunii dintre diverşi actori (judecători, personal administrativ, avocat, martori, experţi, procurori, poliţie, etc.), durata-cadru trebuie să fie scopurile împărtăşite şi urmărite de toţi.Implicarea participanţilor este necesară cel puţin din trei motive: 1) ajută la instituirea unui angajament între toţi actorii cheie, 2) creează un mediu adecvat pentru elaborarea de politici inovatoare, 3) afirmă că răspunderea pentru rezolvarea la timp a cauzelor nu ţine doar de operaţiunile din instanţe, ci include şi alţi actori, in primis avocaţii. Deci, dacă problema care se pune este abordarea duratei procedurilor, pare mai adecvat să se vorbească de o „rezolvare la timp a cauzelor” mai degrabă decât de o”rezolvare la timp de către instanţe”.

Mijloace operaţionaleînseamnă că sunt ţinte pentru măsurarea în ce grad o instanţă şi, mai în general, administrarea justiţiei, rezolvarea cauzelor într-un anumit temen, satisfăcând principiul unei judecăţi corecte într-o perioadă rezonabilă de timp, după cum se cere în Convenţia Europeană privind Drepturile Omului.

Deci, stabilirea unei durate-cadru este o condiţie sine qua non pentru a începe măsurarea şi compararea întârzierilor de rezolvare a cauzelor, care va fi diferenţa dintre situaţia actuală şi cadrul de timp aşteptat şi pentru aprecierea politicilor implementate pentru reducerea durată de rezolvare a cauzelor. Din punctul de vedere al luării deciziilor, ca şi din punctul de vedere al deciziei manageriale, cadrul de timp este o condiţie prealabilă pentru evaluarea rezultatelor eforturilor care se fac pentru a îmbunătăţi durata procedurilor judiciare.

Figura 1 – De la o durată rezonabilă la durate „optime”

Acest Compendiu a utilizat o abordare de jos în sus.Politicile şi practicile au for identificate prin analizarea documentelor menţionate mai sus şi apoi clasificate în 5 grupe principale:

1. Stabilirea unui cadrul de timp realist şi măsurabil,

2. Implementarea cadrului de timp

3. Monitorizarea şi diseminarea datelor

4. Politici şi practici procedurale şi de management al cauzelor

5. Măsurile privitoare la încărcătură şi restanţe

În cadrul acestor 5 politici, s-a evidenţiat o listă de practici, după cum s-a raportat de către instanţele pilot, sau a reieşit din recomandările ori alte documente ale Consiliului Europei şi din literatura bazată pe cercetarea empirică. Pentru fiecare politică şi practică aleasă, apare un comentariu scurt, unul sau mai multe exemple concrete şi o secţiune de referinţă. Patru anexe completează Compendiumul.  Prima este un scurt glosar de termeni pentru a clarifica definiţia conceptelor luate în consideraţie. A doua este o analiză rezumat a recomandărilor Consiliului Europei care se ocupă de managementul cadrului de timp şi a realizării în timp util a procedurilor.  A treia este o blibliografie. Ultima, lista instanţelor pilot, cu detalii privind adresele lor de contact, care pot fi folosite pentru a obţine informaţiile.

1.     Stabilirea unei durate-cadru realistă şi măsurabilă

Aceasta este o măsură fundamentală în administrarea justiţiei pentru a realiza o durată adecvată a soluţionării cauzelor. Trebuie să fie stabilit la 3 nivele. La nivel de stat ca un cadru general. La nivel de instanţă pentru a fi adecvat caracteristicilor instanţei şi situaţiilor locale. La nivel de judecător pentru a avea un impact real asupra operaţiunilor şi practicilor zilnice ale instanţei. Ele trebuie să fie proiectate şi implementate cu sprijinul activ al participanţilor (in primis personalul instanţei şi avocaţii, dar şi martorii, experţi, lucrătorii sociali, poliţia, etc.) Pentru a fi instrumente eficiente în managementul rezolvării cauzelor, ele trebuie să fie clar măsurabile. Duratele cadru realiste pot fi comparate între diverse state care au un sistem judiciar similar (i.e. guvern instituţional, structură, abordare procedurală). Crearea de grupe de ţări şi similitudini structurale poate ajuta la împărtăşirea cunoştinţelor, promovarea de soluţii comune, stabilirea de puncte de bornă realiste şi un proces eficient de învăţare. Duratele cadru de timp trebuie să fie percepute diferit de limitele de timp. Cele din urmă sunt reguli procedurale care se referă la un caz specific, duratele cadru sunt instrumente interorganizaţionale care se ocupă de ţinte şi obiective legate de durata adecvată a procedurilor şi încărcătura cu dosare a instanţei şi, deci, la întreaga funcţionare a instanţei.

1.1   Stabilirea unor durate cadru la nivel de stat, instanţă şi judecător

Exemple

§  Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – ţintele sunt convenite în fiecare an la negocierile bugetelor între Curte şi Ministerul de Justiţie. S-a convenit ca toate cauzele să fie soluţionate în mai puţin de un an.

§  Finlanda (Judecătoria Turku) – ţintele şi obiectivele sunt negociate anual de către şeful instanţei şi şeful fiecărei unităţi a instanţei. Durate cadru optime sunt de asemenea convenite pentru fiecare tip de caz. Şeful fiecărei unităţi ai curţii de justiţie încheie un acord cu fiecare judecător al unităţii asupra ţintelor.

§  Finlanda (Curtea regională de Contencios Administrativ) – ţintele şi obiectivele fiecărei unităţi ai curţii de justiţie (denumită şi sector sau secţie) sunt negociate anual de către şeful instanţei şi şeful fiecărei unităţi. De asemenea este convenită durata cadru optimă pentru fiecare tip de caz. Deci, judecătorul şef al fiecărei unităţi negociază şi încheie un acord cu fiecare judecător şi referend al unităţii asupra ţintei.

§  Slovenia (Tribanalele Maribor şi Novo Mesto) – prin regulamentul Instanţei se stabileşte o durată cadru de 18 luni înainte ca respectivul caz să fie judecat. Dacă nu se ajunge la o decizie în decurs de 18 luni, cazul se consideră restanţă. Şeful instanţei poate cere judecătorului însărcinat cu acel caz să raporteze circumstanţele care au făcut să nu se atingă nici o decizie.

§  Suedia – ţinte pentru cauzele civile şi penale sunt stabilite de către Guvern. Toate unităţile din cadrul Instanţei îşi definesc ţintele.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 3 şi 4 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Checklist pentru managementul duratei, indicatorul doi, „Standarde stabilite pentru durata procedurilor (CEPEJ (2005) 12)

§  Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.

§  Mahoney, B. (1988). Changing Times in Trial Courts. Williamsburg VA: National Centre for State Courts.

§  Mahoney, B., şi Sipes, L. (1985).“Zero întârziere a Instanţei: Instrumentele puternice ale standardelor de timp : cinformaţie coordonată”. Court Management Journal. 8.

§  Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.

1.2  Stabilirea duratelor cadru pe tip de procedură

Exemple

§  Danemarca (Judecătoria Esbjerg) – 58% din cauzele civile trebuie să fie rezolvate în decurs de 1 an, 63% din cauzele penale trebuie să fie rezolvate în 2 luni şi 95% în decurs de 6 luni.

§  Norvegia – duratele cadru sunt propuse de Ministerul Justiţiei cu consimţământul Parlamentului norvegian.Astăzi, 100% din cauzele civile trebuie să fie rezolvate în 6 luni, 100% din cauzele penale în 3 luni.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 3 şi 4 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Checklist pentru managementul duratei, indicatorul trei, „Standarde stabilite pentru tipologia cauzelor (CEPEJ (2005) 12)

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumete ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.

§  Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.

§  Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie: Raportul final. Londra, Cabinetul Lordului Cancelariei.

           

1.3  Stabilirea de durate cadru pentru principalele stadii ale unei proceduri

Exemplu

§  Irlanda (Curtea Comercială Dublin) – toate aspectele cauzelor în Curtea Comercială sunt monitorizate şi perioadele de timp sunt calculate permanent pentru diverse stadii din cadrul fiecărui caz.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Checklist pentru managementul duratei, indicatorul patru, „Capacitatea de a monitoriza mersul procedurilor” (CEPEJ (2005) 12)

§  Liniile de acţiune 3 şi 4 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Checklist pentru managementul duratei, indicatorul patru, „Capacitatea de a monitoriza mersul procedurilor” (CEPEJ (2005) 12)

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.

§  Cooper, C., Solomon, M., and Bakke, H. (1993). Managementul diferenţiat al fluxului de cauze. Washington D.C.: Departamentul Justiţiei.

§  Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.

§  New South Wales Audit Office.(1998). Raportul auditului de performanţă: managementul timpilor de aşteptare la curţile de justiţie: The New South Wales Audit Office.

§  Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.

                                                                                                                                               

1.4  Stabilirea de durate cadru in functie de complexitatea cauzelor

           

Exemplu

§  UK – Anglia şi Ţara Galilor (Manchester) – 80% din reclamaţiile mici trebuie să fie rezolvate în 15 săptămâni, 85% din cauze trebuie să fie alocate unei aşa-zise proceduri de pistă rapidă şi rezolvate în 30 săptămâni, 85% alocate aşa-zisei proceduri de multi-piste trebuie să fie rezolvate în 50 săptămâni.

            Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 4 şi 10 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Recomandarea R (95) a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.

§  Checklist pentru managementul duratei, indicatorul trei, „Standarde stabilite pentru tipologia cauzelor” (CEPEJ (2005) 19)

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 3 şi 4.

§  Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze: Inima managamentului Instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA., National Centrul Naţional pentru Curţi de Stat.

§  Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.

                                                                                                                                               

1.5  Stabilirea de durate cadru în colaborare cu participanţii la procesul de justiţie

           

Exemple

§  Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – există un program construit pe măsura fiecărui caz şi direcţiile se dau prin informarea părţilor asupra duratei cadru estimate a fazei prealabile judecăţii, audierile prealabile judecăţii şi judecata. Calendare detailate de audieri sunt date în avans părţilor. Avocaţilor şi procurorilor li se dau copii pentru a face comentarii.

§  Finlanda (Judecătoria Turku) – au loc mai multe discuţii între judecători şi avocaţii locali pentru a crea idei şi linii directoare comune privitoare la felul în care să se îmbunătăţească eficienţa justiţiei, inclusiv durata procedurii.

§  Germania (Curtea de Apel regională din Stuttgart) – întâlniri regulate cu avocaţii sunt organizate pentru discutarea problemelor de satisfacţie a clienţilor pentru serviciile prestate de către Instanţă.   

§  Suedia (Judecătoria Huddinge) – duratele cadru pentru fiecare caz civil sunt stabilite în cooperare cu justiţiabilii.

           

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 7 şi 14 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsurile 1, 2 şi 3.

§  Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii şi adjudicarea în curţile de justiţie; principiile şi caracteristicile de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

                                                                                                                                                           

2.   Implementarea duratelor cadru

Duratele cadru nu sunt proiectate şi implementate într-un vid. Ele reprezintă instrumente organizaţionale, care, pentru a se obţine rezultatele aşteptate, trebuie să fie împărtăşite şi sprijinite de participanţi şi, mai ales, de oamenii care lucrează în organizaţie. Este deci necesar să se creeze un mediu organizatoric pentru sprijinirea şi impunerea duratelor cadru, care vor fi afectate prin stabilirea instituţională a unui sistem judiciar (de ex. structura sistemului judiciar, rolul judecătorului şef, sensibilitatea privind independenţa internă a judecătorilor, etc.). De asemenea, alte agenţii şi barouri trebuie să sprijine impunerea lor, care trebuie de asemenea să fie menţionată în regulile etice pentru avocaţi.

                                                                                                                                               

2.1  Acţiuni interne când cauzele în curs de rezolvare depăşesc duratele cadru

Exemple

§  Austria (Judecătoria Linz) – toate judecătoriile primesc un rezumat, inclusiv numerele tuturor cauzelor în curs de rezolvare, clasificate după durată (adică peste 1, 2 sau 3 ani). Şefii instanţelor întreprind activităţi în conformitate cu aceste informaţii, cum este echilibrarea sarcinii de cauze sau începerea procedurilor disciplinare. Părţile pot solicita Curţii de Apel să fixeze o limită de timp pentru părţile speciale ale procedurilor, dacă cred că activităţile judecătorului nu sunt realizate la timp.

§  Finlanda (Judecătoria Turku) – şeful Curţii de Justiţie se consultă anual cu fiecare judecător. În aceste conversaţii, toate cauzele care sunt considerate nerezolvate de prea mult timp sunt discutate.

§  Germania (Curtea de Apel regională din Stuttgart) – există un sistem de inspecţii (Nachshau), prin care judecătorii supremi fac vizite periodice la instanţele inferioare pentru controlul tuturor cauzelor care nu sunt rezolvate într-o perioadă mai lungă decât o anumită perioadă.

§  Ungaria (Judecătoria municipală Veszprem) – Curtea Supremă monitorizează raportul lunar al judecătorului inferior, verificând lunar rezolvarea cauzelor nerezolvate mai vechi de 2 ani.

§  Letonia (Judecătoria Centrală Riga) – o dată pe săptămână preşedintele curţii are întâlniri cu judecătorii pentru a discuta problemele şi soluţiile legate de examinarea la timp a cauzelor.Judecătorii dau socoteală şi pot fi urmăriţi disciplinar pentru întârziere în rezolvarea cauzelor.

§  Norvegia (Frostating Lagmannsrett) – Preşedintele Tribunalului poate lua măsurile necesare pentru a face faţă încetinelii procedurilor, inclusiv realocarea cazului altui judecător.

§  Norvegia (Tribunalul Midhordland Tingrett) – Preşedintele Tribunalului face inspecţii lunare şi obţine rapoarte statistice lunare în care se menţionează orele totale de rezolvare a cauzelor. Există o procedură care permite părţilor să se plângă de un judecător la Consiliul de Supraveghere a Judecătorilor.

§  Slovenia (Tribunalele Maribor şi Nova Gorica) – plângerile din partea unei părţi asupra duratei excesive a procedurii pot duce la o intervenţie din partea preşedintelui Curţii pentru accelerarea procedurii.

§  Suedia (Tribualul Huddinge) – cauzele în curs de rezolvare sunt analizate de Preşedintele Curţii, care poate cere explicaţii.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Checklist al managamentului duratei, Indicatorul cinci, „Mijloace de a diagnostica prompt întârzierile şi a reduce consecinţele” (CEPEJ (2005) 12).

2.1 Distincţia şi integrarea funcţiilor organizationale între preşedintele de instanţă şi managerul de instanţă.

Exemplu

§  Olanda – Instanţele sunt guvernate de principiul „managementului integral”. Responsabilitatea de funcţionare a Instanţei revine tuturor membrilor Colegiului de conducere (Preşedintele Curţii, şeful fiecărei secţii (vice-preşedinţi) şi un Director al Curţii (care nu este judecător)), care controlează şi examinează performanţele judecătorilor şi ale personalului administrativ.

Referinţe

§  Albers, P., Borzova, I., and Goth-Flemmisch, B. (2004). Căi practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004)5)

§  Ng, G.Y. (2005). Nederland. In M. Fabri, J.-P. Jean, P. Langbroek and H. Pauliat (Eds.). Administrarea justiţiei în Europa şi evaluarea caliutăţii sale. Paris, Montchrestien: 301-320.

                                                                                                                                               

2.2 Abordarea în echipă pentru managementul cauzelor în duratele cadru

Exemple

§  Finlanda (Judecătoria Turku) – în grupul executiv al Curţii de Justiţie sunt reprezentanţi ai tuturor categoriilor de personal.

§  Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – a stabilit un sistem de echipă şi este răspunderea fiecărei echipe de a-şi realiza planurile în fiecare lună.

§  Norvegia (Frostating Lagmannsrett) – întâlniri regulate ale personalului Curţii de Justiţie pentru a mări spiritul de echipă în cadrul Curţii de Justiţie şi a reduce «prăpastia» dintre judecători şi oficiali care lucrează pentru realizarea unui ţel comun.

Referinţe

§  Informaţii date de Curţile pilot

§  Linia de acţiune 15 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

           

2.4 Angajarea puternică a instanţelor şi conducerea activităţii de realizare a duratelor cadru

Exemple

§  Italia (Tribunalul din Turin) – un angajament puternic al şefului instanţei şi a întregului personal al ei a dus la implementarea „Programului de la Strasbourg” penjtru îmbunătăţirea duratei procedurilor.

§  Marea Britanie (Tribunalul Londra) - diverse grupuri de utilizatori au fost stabilite pentru realizarea în comun a obiectivelor şi efectuarea de acţiuni comune.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Premiul Scara de Cristal a Justiţiei 2006 – menţiune specială acordată Tribunalului din Torino. 

§  Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

2.5 Presiunea externă pentru sprijinirea duratelor cadru

            Exemplu

§  Finlanda (Tribunalul Turku) – Este întotdeauna posibil să se contacteze şeful Curţii şi să i se ceară o explicaţie pentru întârziere. Un grup de lucru dezbate posibilităţile de a găsi căile de înainta plângeri instanţei.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Gramckow, H. 2005. Se pot aplica în curţile de justiţie civile abordările de management tip SUA? European Journal on Criminal Policy and Research (11): 97–120.

2.6 Abordarea pilot pentru elaborarea duratelor cadru

Exemplu

§  Finlanda (Tribunalul Turku şi Curtea de Apel Rovaniemi) – „proiectul de calitate” a fost pilotat mulţumitor.Poate fi implementat şi adoptat de alte instanle.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii judecării în instanţe. Principiile şi perspectivele de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

3.     Monitorizarea şi diseminarea datelor

Ceea ce nu se măsoară nu poate fi evaluat şi îmbunătăţit, astfel încât monitorizarea constantă a cauzelor în curs de rezolvare este un element cheie al stabilirii şi dezvoltării duratelor cadru.Aceasta este ceva mai mult decât statistica “tradiţională” a instanţei. Trebuie adunate date cantitative pentru a crea rapoarte folositoare prin care să se monitorizeze şi să se scoată în evidenţă durata procedurilor. Este de la sine înţeles că un sistem informatic automatizat poate uşura monitorizarea cauzelor în curs de rezolvare, dar monitorizarea eficientă şi simplă se poate de asemenea face manual. În această privinţă, „Lista de verificare a gestionării timpului” este un instrument util.

3.1  Atenţie separată pentru timpul de inactivitate datorat părţilor sau instanţelor

            Exemple

§  Austria (Tribunalul Linz) – orice caz care nu mai are nici o înregistrare în registrul electronic timp de peste 3 luni apare automat într-un checklist. Această listă este dată lunar şefului instanţelor şi judecătorilor şi personalului lor pentru control.

§  Finlanda (Curtea Regională de Contencios Administrativ Turku) – toate etapele procedurii fiecărui caz sunt înregistrate în sistemul de management al cazului. Toţi timpii de aşteptare pot fi monitorizaţi şi analizaţi.

§  Lituania (Curtea de Contencios Administrativ regională din Vilnius) – cauzele inactive timp de peste trei luni sunt aduse în atenţia şefului curţii.

§  Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – durata procedurilor este monitorizată şi evaluată de rutină cu măsurile statistice cel puţin din trei în trei luni.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii adjudicării în Curţile de Justiţie. Principiile şi perspectivele de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

                                                                                                                                               

3.2  Date privind performanţa instanţei disponibile pentru întreg personalul instanţei

Exemple

§  Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – statistica Instanţei este utilizată intern de către managerul curţii pentru evaluarea şi monitorizarea timpului de rezolvare a fiecărui caz şi productivitatea Instanţei.

§  Finlanda (Curtea regională de Contencios Administrativ Turku) – statistica este publicată lunar şi trimisă prin e-mai întregului personal judiciar.

§  Finlanda (Tribunalul Turku) – fiecare instanţă publică rapoarte anuale care conţin informaţii despre duratele cadru şi strategiile aplicate.

§  Letonia (Tribunalul Central din Riga) – administraţia instanţei, întregul personal al Instanţei şi alte Instanţe au acces la sistemul informatic al Instanţelor, care oferă date asupra cauzelor.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Checklist al managementului timpului, Indicatorul şase: „Utilizarea tehnologiei moderne ca instrument pentru managementul timpului în sistemul de justiţie” (CEPEJ (2005) 12).

                                                                                                                                               

3.3  Datele privind performanţa Instanţei puse la dispoziţia publicului

Exemple

§  Albania (Tribunalul Tirana) – date asupra duratei procedurilor sau amânărilor audierilor sunt disponibile pe site-ul web.

§  Finlanda (Curtea regională de Contencios Administrativ Turku) – publicarea anuarului de statistică a justiţiei şi a raportului anual privind performanţa instanţelor. Rapoartele anuale ale instanţelor conţinând statistici ale timpului de aşteptare în diferite tipuri de cauze sunt publicate pe internet.

§  Slovenia (Tribunalul Nova Gorica) sunt publicate statistici în raportul anual al Ministerului de Justiţie.

§  Spania (Curtea Comercială nr.3 din Barcelona) – din trei în trei luni fiecare instanţă trebuie să publice statistici ale cauzelor în aşteptare, care sunt publicate de Consejo general del poder judicial (Consiliul General al Puterii Judiciare).

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Linia de acţiune 14 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Checklist al managementului timpului, Indicatorul şase: „Utilizarea tehnologiei moderne ca instrument pentru managementul timpului în sistemul de justiţie” (CEPEJ (2005) 12).

                                                                                                                                               

3.4  Colectarea informaţiilor asupra aşteptărilor şi opiniile actorilor

Exemple

§  Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – instanţele daneze efectuează, pentru fiecare district, cercetări regulate ale justiţiabililor.Studii pentru măsurarea încrederii şi a satisfacţiei lor au fost implementate în câteva instanţe pilot.

§  Marea Britanie - Anglia şi Ţara Galilor (Tribunalul Manchester) – trei cercetări publice sunt efectuate pe an.

§  Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – un institut extern efectuează o cercetare asupra părerilor apelanţilor în procesele civile.

§  Irlanda (Curtea Comercială Dublin) – există un grup de utilizatori format dintr-un judecător, doi grefieri, doi avocaţi pledanţi şi un avocat consilier. Se propune ca reprezentanţilor sectorului comercial să li se ceară să contribuie şi să se alăture grupului în viitorul apropiat.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 14 şi 16 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsura 1.

§  Consejo General del Poder Judicial (2003). Enquesta a usuarios de la Administracion de justicia. Madrid, Consejo General del Poder Judicial: 124.

                                                                                                                                                           

4. Politici de management procedural al cauzelor

Aceste politici şi practici sunt puternic afectate de diferenţele care caracterizează regulile şi cutumele procedurale ale fiecărui sistem judiciar. Totuşi, managementul cauzelor şi regulile procedurale sunt două din cele mai importante elemente pentru realizarea duratelor cadru şi a rezolvării cauzelor în timp adecvat. Recomandările Consiliului Europei şi unele politici folosite în unele ţări se axează pe aceste probleme. Totuşi se pot găsi practici negative în jurisprudenţa Curţilor Europene a Drepturilor Omului.

           

4.1 Implicarea participanţilor în schiţarea liniilor orientative procedurale ale instanţelor

Exemple

§  Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – întâlniri anuale comune cu reprezentanţi ai Procuraturii şi avocaţilor de la tribunale.

§  Italia (Judecătoria Torino) – instanţa a stabilit liniile orientative locale pentru rezolvarea încărcării cauzelor, care au fost răspândite tuturor participanţilor.

§  Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – scrisori au fost trimise la ambele consilii de stat pentru cauze noi, liste de probe şi procedurile de apel. Scrisorile sunt urmate de telefoane pentru a decide data şi durata audierii. Cu o săptămână sau două înainte de audierea apelului, judecătorul îl contactează direct pe avocat (prin e-mail) pentru a defini un calendar detailat comun pentru audierea apelului (prezentarea martorilor, etc.). Se face în acest fel o adevărată economie de timp, deoarece avocaţii sunt obligaţi să discute între ei şi să convină asupra aranjamentelor practice. În materie penală, se organizează sesiuni pregătitoare informale cu procurorii pentru cauzele cele mai complexe, pentru a discuta prezentarea probelor, schema de timp logică şi realistă, etc. Liniile orientative pentru tratarea cauzelor sunt stabilite în scris şi semnate de barou şi instanţă, ele rezultând din discuţii comune şi consens. Au loc de asemenea contacte strânse cu procurorii generali şi se stabilesc reguli comune pentru grefierii instanţelor.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Premiul Scării de cristal a Justiţiei 2006 – menţiune specială acordată Tribunalului Torino. 

§  Linia de acţiune 14 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

4.2 Procedurile adecvate complexităţii cauzelor

Exemple

§  UK – Anglia şi Ţata Galilor (Tribunalul Manchester) – există trei piste diferite: somaţie de plată (până la 7500 Euro), pistă rapidă (până la circa 22.500 Euro) şi multi-pistă (peste 22.500 Euro).

§  Letonia (Judecătoria Centrală Riga) – cauzele sunt examinate după complexitatea lor.

           

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Recomandarea R (87) a Consiliului Europei privind simplificarea justiţiei penale.

§  Peysner, J., and Seneviratne, M. (2005). Managementul cauzelor civile: instanţele şi aspectele post-Woolf. Londra: Departamentul Afacerilor Constituţionale.

                                                                                                                                               

4.3 Procedură tipică bazată doar pe două audieri

Exemplu

§  Republica Slovacă (Tribunalul Bratislava) – obligaţia de a judeca şi decide un caz la primul termen, amânările sunt permise doar pentru motive serioase, anunţate de judecător părţilor şi înregistrate în dosar.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Linia de acţiune 11 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

           

4.4 Rolul judecătorilor în managementul activ al cauzelor

Exemplu

§  Irlanda (Curtea Comercială din Dublin) – se aplică un sistem de management intensiv al cauzelor în vederea reducerii duratelor cadru. Este posibil să se încheie cauzele sau să se impună penalităţi pentru nerespectarea instrucţiunilor instanţei. Proiectul de regulament al instanţei asigură proceduri de apel rapide.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Recomandarea Rec. (84) 5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

§  Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), instrumente ale Instanţei, măsura 5.

§  Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).

§  Gramckow, H. (2005). Poate managementul instanţelor de tip SUA să fie aplicat în sistemele judiciare civile? European Journal on Criminal Policy and Research (11): 97–120.

§  Solomon, M., and Somerlot.(1987). Managementul fluxului de cauze în judecătorii. Chicago, IL: American Bar Association.

§  Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul Final. Londra: Cabinetul Lordului Cancelar.

                                                                                                                                   

4.5 Politica strictă de reducere la minim a amânărilor

Exemple

§  Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – instanţa stabileşte întâlniri cu procurorul şi apărător pentru stabilirea unei scheme a cazului pentru evitarea amânărilor inutile în timpul judecăţii.

§  Letonia (Tribaunlul Central Riga) – audierile nu pot fi amânate fără a fixa noi termene.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Linia de acţiune 9 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).

§  Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze. Inima managementului instanţelor în Noul Mileniu. Williamsburg, VA.: National Center for State Courts.

§  Whittaker, C., Mackie, A., Lewis, R., and Ponikiewski, N. (1997). Organizarea eficientă a instanţelor. Motivele amânărilor în instanţele magistraţilor. Londra: Ministerul de Interne.

4.6 Organizarea de întâlniri prealabile între părţi

Exemple

§  Danemarca (Tribunalul Esbjerg) – în cauzele civile are loc o întâlnire la începutul procesului, în care părţile cad de acord asupra evoluţiei cazului.

§  Norvegia (Tribunalul Midhordland Tingrett) – întâlniri pregătitoare în cauzele civile au avut ca rezultat soluţionarea a peste 80% din cauze.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 14 şi 16 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Woolf, H. (1996).  Accesul la justiţie.  Raportul final. Londra: Cabinetul Lordului Cancelar.

4.7 Impunerea duratelor cadru pentru prezentarea probelor

Exemple

§  Principalitatea Andorra (Curtea Superioară de Apel) – avocaţii trebuie să-şi prezinte concluziile în mai puţin de 15 zile.

§  Republica Cehă (Judecătoria 1 Praga) – amenzile sunt date de către instanţă oricărui expert care nu respectă datele scadente.

§  Finlanda (Curtea Regională de Contencios Administrativ Turku) – liste de cauze în care raportul expertului judiciar nu a fost primit la timpul stabilit de către instanţă sunt prezentate lunar de către sistemul de management al cauzelor şi se trimit notificări.

§  Republica Slovacă (Judecătoria Bratislava) – se prevede o scadenţă specifică pentru prezentarea raportului de expertiză. Dacă scadenţa nu este respectată, expertul poate fi sancţionat.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Linia de acţiune 17 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

§  Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).

§  Savvides, L. (2003). Măsuri introduse de Curtea Supermă din Cipru pentru eliminarea întârzierilor. Strasbourg: CEPEJ.

4.8 Format standard şi concis pentru sentinţele scrise (şi utilizarea modelelor)

Exemplu

§  Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – s-au depus eforturi pentru comprimarea lungimii sentinţelor. O sentinţă generală poate să curpindă 10-12 pagini dactilografiate. Dacă are mai mult de 14, este prea lungă. Experienţa arată că sentinţele sunt mai bune dacă sunt mai scurte. Se văd mai bine punctele cheie, prezentarea argumentelor şi felul în care judecătorul a motivat concluzia sa. Formatul sentinţei este standard: o linie cu baza legală a cazului, un rezumat al circumstanţelor cazului, un raport pe scurt asupra istoriei procedurale, argumentele şi cererile părţilor. Apoi instanţa îşi prezintă deliberarea cu estimări şi luări de poziţie şi în cele din urmă concluzia instanţei.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

§  Niv, M. B. and Z. Safra (1999).“O argumentare judiciară detsailată nu este de dorit.” European Journal of Law and Economics 7: 161–174.

                                                                                                                                               

4.9 Utilizarea tehnologiei audio şi video în procedurile judiciare

Exemple

§  Finlanda (Curtea de Apel Rovaniemi) – când instanţa organizează audierile, se trimit în avans calendare detailate părţilor. Martorii sunt chemaţi conform unei programări fixe şi audiaţi prin telefon, când este posibil.

§  Irlanda (Curtea Comercială din Dublin) - întârzierea rezolvării litigiilor a fost depăşită prin utilizarea iniţiativelor ca luarea de probe prin video. Utilizarea legăturii video pentru a permite martorii să depună mărturie împreună cu acceptarea declaraţiilor martorilor poate evidenţia necesitatea ca martorii să apară în faţa instanţei.

§  Italia – tehnologiile video sunt folosite pe scară largă mai ales în procedurile penale care se ocupă cu crima organizată. În acest fel, este posibil să se evite transferul de închişi de la închisori la instanţă, cu reducerea costurilor şi timpului de audiere.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 14 şi 16 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Recomandarea Rec. (84) 5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

§  Fabri, M., and Contini, F., Eds.(2000). Justiţia şi tehnologia în Europa. Haga. Olanda: Kluwer Law International.

§  Reducerea duratei procedurilor judiciare în ţările nordice: 1 - 51 (CEPEJ(2006)14)

                                                                                                                                               

4.10 Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării pentru managementul cauzelor şi administrarea de probe

Exemple

§  Austria (Tribunalul Linz) – cu comunicarea juridică electronică implementată de Ministerul Justiţiei este posibilă introducerea electronică a cauzelor şi schimbul de date între instanţe şi părţi.

§  Finlanda (Tribunalul Turku) – serviciile electronice în cauzele civile şi penale permit un schimb de informaţii şi documente între părţi şi pe lanţul justiţiei penale.

§  MB – Anglia şi Ţara Galilor – pretenţiile de bani on line permit cetăţenilor şi societăţilor să depună plângeri de circa 150.000 Euro prin Internet.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Linia de acţiune 9 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

§  Recomandarea Rec. (95)12 a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.

§  Recomandarea Rec. (2001)12 a Consiliului Europei privind structura sistemelor informatice judiciare.

§  Recomandarea Rec. (2001)3 a Consiliului Europei privind prestarea de servicii juridice prin noile tehnologii.

§  Recomandarea Rec. (2003)14 a Consiliului Europei privind interoperabilitate sistemelor informatice.

§  Recomandarea Rec. (2003)5 a Consiliului Europei privind arhivarea documentelor electronice.

§  Checklist al managementului timpului, Indicatorul şase: „Utilizarea tehnologiei moderne ca instrument pentru managementul timpului în sistemul de justiţie” (CEPEJ (2005) 19).

§  Fabri, M., and Contini, F., Eds.  (2000). Justuiţia şi Tehnologia în Europa. Haga, Olanda: Kluwer Law International.

5.     Măsurile privitoare la nr. de dosare şi volumul de muncă

Nr dosare (caseload) şi volumul muncii din instanţe (workload) suferă evoluţii în timp şi deci trebuie să fie monitorizate şi administrate de către autorităţile judiciare. Monitorizarea se poate baza pe colectarea de date prin sistemele automatizate de management al cauzelor, dar şi cu un sistem mai simplu şi mai tradiţional pe suport de hârtie. Nr de dosare poate fi gestionat prin diverse mijloace care au drept scop îmbunătăţirea productivităţii instanţelor sau reducerea muncii judecătorilor şi personalului instanţelor. Stabilirea şi menţinerea unor durate cadru realiste ajută la prevenirea, organizarea şi reducerea încărcării muncii.

5.1 Prevederea şi monitorizarea încărcării cu cauze şi a muncii din instanţe

Exemple

§  Olanda – modelul Lamicie este utilizat pentru calcularea încărcării muncii judecătorilor şi a personalului instanţelor în termenii timpului necesar pentru soluţionarea cauzelor. Se bazează pe 48 categorii de cauze în materie civilă, penală, administrativă şi fiscală. Modelul a fost instalat şi este revizuit regulat, datorită studiilor de management al timpului.

§  Spania (Curtea Comercială Barcelona n.3) - Modulos de trabajo indică timpul mediu în care se aşteaptă ca un judecător să-l dedice rezolvării fiecărui tip diferit de cauze. Ele se bazează pe studii de timp.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Recomandarea Rec. (95)12 a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.

§  Albers, P., Borzova, I., and Goth-Flemmisch, B. (2004). Metode practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004) 5) (D1)

§  Lawson, H. O. and B. J. Gletne (1980).Măsuri privitoare la încărcarea muncii în Instanţe. Williamsbourg VA, National Center for State Courts.

                                                                                                                                         

5.2 Încurajarea modurilor alternative de soluţionare a litigiilor şi o rezolvare timpurie prin înţelegere între părţi

Exemple

§  Slovenia (Tribunalul Nova Gorica) – instanţa a elaborat un program specific de ADR în cauze civile. Scopul este rezolvarea cauzelor prin rezolvarea litigiului fără judecată. Dacă ambele părţi sunt de acord, instanţa garantează schema primei întâlniri de mediere în decurs de 90 zile. Procedura este liberă pentru ambele părţi. Mediatorii special antrenaţi au sarcina de a ajuta părţile să ajungă la un acord care rezolvă litigiul prin tehnici de negociere.

§  Croaţia (Curtea Municipală Varaždin) – instanţa a făcut parte din Proiectul denumit “Eficienţa judiciară în Republica Croaţia”. Proiectul a constatat că eficienţa putea fi îmbunătăţită prin mai multe activităţi, printre care creşterea numărului de cauze în care părţile ajung la un acord. Rezultatele proiectului au fost pozitive, cu o creştere cu 40% a cauzelor rezolvate.

Exemple

§  Olanda – un program de mediere a fost elaborat pentru a facilita utilizarea medierii înainte de audierea unei cauze (civile, de familie şi de impunere) şi în timpul procesului de către mediatori profesionali.

§  Norvegia (Tribunalul Midhordland) – scopul programului de mediere judiciară norvegian este soluţionarea litigiului dintre părţi înainte de începe procedura judiciară principală. Mediatorul judiciar, care foarte frecvent este un judecător, ajută părţile să ajungă la un acord. Medierea judiciară reuşeşte în 70-80% din cauze. Dacă părţile în litigiu nu pot ajunge la un acord, cauza este deferită unui alt judecător pentru a continua judecata. Întrucât mediatorul judiciar are obligaţia confidenţialităţii, judecătorul care preia cauza nu va fi în stare să cunoască detaliile medierii. Instanţa care ia parte la acest proiect a constatat multe avantaje, printre care: o programare mai rapidă a cauzelor şi mai puţin timp cheltuit cu fiecare cauză. Aceasta se datorează atât faptului că audierile principale care consumă timp sunt evitate şi din cauză că judecătorul nu trebuie să scrie nici o sentinţă în cauza respectivă.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Liniile de acţiune 8 şi 9 ale programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Recomandarea Rec. (84)5 a Consiliului Europei privind procedura civilă.

§  Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei privind încărcarea excesivă a muncii.

§  Recomandarea Rec. (98)1 a Consiliului Europei privind medierea în cauze de familie.

§  Recomandarea Rec. (99)1 a Consiliului Europei privind medierea în cauze penale.

§  Recomandarea Rec. (2001)9 a Consiliului Europei privind alternativele de rezolvare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private.

§  Recomandarea Rec. (2002) a Consiliului Europei privind medierea în cauzele civile.

§  Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei privind încărcarea excesivă a instanţelor.

§  Consiliul Consultativ al Judecătorilor europeni (CCJE) Opinia nr. 6 (2004) privind judecata corectă într-o perioadă de timp rezonabilă şi rolul judecătorului în luarea în consideraţie a măsurilor alternative de rezolvare a litigiilor.

§  Sisteme judiciare europene.Ediţia 2006. Strasbourg: Council of Europe Publishing. p. 87.

§  Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze. Nucleu managementului instanţei în noul mileniu. Williamsburg, VA Centrul Naţional pentru Curţi de Justiţie de Stat.

§  Woolf, H. (1996).  Accesul la justiţie.  Raportul final. Londra: Cabinetul Lordului Cancelar.

5.3 Instrumente de filtrare şi deviere pentru limitarea numărului de cauze introduse în instanţe

Exemplu

§  Norvegia (Curtea de Apel Frostating Lagmannsrett) – această instanţă filtrează cauzele mai puţin grave printr-un proces de examinare preliminară efectuat de 3 judecători. Dacă toţi sunt de acord că este clar că apelul nu va reuşi, pot să refuze deferirea la instanţa de apel. Drept consecinţă, sentinţa Judecătoriei este definitivă. Pentru a obţine o procedură eficientă, o echipă de 3 judecători este întotdeauna gata să ia în consideraţie apelul imediat ce este depus. Majoritatea cauzelor sunt deci examinate şi filtrate în două sau trei zile.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Recomandarea Rec. (95)5 a Consiliului Europei privind sistemele şi procedurile de apel în cauze civile şi comerciale.

5.4 Instituirea şi dezvoltarea urmăririi penale discreţionare (principiul oportunităţii urmăririi penale)

Exemplu

§  Germania – în această ţară se renunţă la mai mult de jumătate din toate procedurile de investigaţie preliminare contra suspecţilor cunoscuţi datorită utilizării principiului urmăririi discreţionare. În acest fel procurorii au „amortizat efectul măririi ratei criminalităţii prin aproape dublarea ratei neurmăririi discreţionare”. În consecinţă judecata a devenit o excepţie [...] şi 50% din toate persoanele pedepsite sunt pedepsite informal prin renunţarea la cauză cu sau fără condiţii.

Referinţe

§  Recomandarea Rec. (87)18 a Consiliului Europei privind simplificarea justiţiei penale.

§  Oberwittler, D. and S. Hofer (2005).“Crimă şi justiţie în Germania. O analiză a recentelor trenduri şi cercetări.” European Journal of Criminology 2(4): 465-508.

5.5 Utilizarea din ce în ce mai mult a unui singur judecător în loc de un complet

Exemplu

§  Italia – în cadrul politicii de unificare a instanţelor care a avut loc în 1999, legislatorul a extins jurisdicţia unui singur judecător în cauzele civile (în timp ce s-a redus completul la un judecător din trei). În consecinţă, instanţele de jurisdicţie generală au în general un singur judecător cu câteva excepţii pentru cauzele în care legea cere totuşi un complet de trei judecători.

Referinţe

§  Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei privind încărcarea excesivă a instanţelor.

§  Recomandarea Rec. (95)5 a Consiliului Europei privind soluţionarea alternativă a litigiilor

§  Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).

§  Fabri, M., Langbroek, P., and H. Pauliat, Eds (2003). Administrarea justiţiei în Europa spre dezvoltarea standardelor de calitate. Bologna, Italia: Lo Scarabeo.

5.6 Sistemul de alocare flexibilă a cauzelor

Exemple

§  Franţa – judecătorii care lucrează pe lângă Preşedintele Curţii (majoritatea şefi de departament în cadrul instanţei) sau procurori generali ai Curţii de Apel pot fi chemaţi să-i înlocuiască temporar pe colegii lor în caz de boală, concediu de maternitate, concediu anual, cursuri de instruire ca şi în situaţia în care se întăreşte capacitatea personalului dintr-o instanţă pentru a asigura rezolvarea unui caz într-un timp rezonabil (Art 3-1 a Statutului Judecătorului). O soluţie similară se aplică personalului instanţei.

§  UK – Anglia şi Ţara Galilor – judecătorii numiţi de Înalta Curte sunt în general angajaţi ca generalişti. Totuşi sunt departamente şi secţii în cadrul instanţei care necesită o pregătire particulară, cum sunt cele penale, comerciale şi de familie. Pentru aceste domenii, judecătorii sunt numiţi special pentru aceste domenii. În timp ce pregătirea se evaluează şi se defineşte în general la numire, judecătorii pot trece printr-o nouă instruire pentru a căpăta o nouă expertiză şi noi licenţe.

§  Olanda – „brigada mobilă” a fost instituită în Olanda pentru a sprijini judecătoriile suprasolicitate prin persoane de suport. Este vorba de o unitate mică, centralizată, de judecători şi grefieri care ajută instanţa să reducă cauzele în curs de rezolvare.

§  Suedia (Tribunalul Huddinge) – instanţa este împărţită în unităţi de 2-3 judecători. Judecătorii din fiecare unitate pot să-şi împartă munca, astfel încât un judecător se concentrează, de exemplu, asupra unei cauze civile mari, ceilalţi se pot ocupa de cele mai simple.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Informaţii date de membrii CEPEJ-TF-DEL

§  Linia de acţiune 13 a programului cadru CEPEJ (CEPEJ(2004) 19)

§  Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEPEJ (2006)15).

§  Albers, P., Borzova, I., and Goth-Flemmisch, B. (2004). Căi practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004)5) (D1)

§  Banakar, R., J. Flood, et al.(2005). Alocarea internă a cauzelor în Anglia. In P. Calvez, F. (2006). Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului. Strasbourg, CEPEJ.

§  Langbroek and M. Fabri. (eds.), Alocarea internă a cauzelor. Un raport privind un studiu comparativ a regulilor şi practicilor din 5 ţări europene. Utrecht, Utrecht University: 63-134.

§  Langbroek, P. and M. Fabri (2006).Judecătorul potrivit pentru fiecare cauză, Intersentia.

5.7 Extinderea sarcinilor preluate de grefieri

Exemple

§  Austria (Judecătoria Linz) – Rechtspfleger-ii lucrează în mai multe domenii cum sunt cauzele de moştenire, insolvenţă, proceduri executive şi înregistrarea terenurilor.

§  Azerbaidjan (Curtea Economică locală) – sarcini cvazi-judiciare sunt efectuate de către Rechtspfleger-i în domeniile specifice de drept cum sunt moştenirea, insolvenţa şi înregistrarea terenurilor.

Referinţe

§  Informaţii date de reţeaua CEPEJ a Curţilor pilot.

§  Recomandarea Rec. (86)12 a Consiliului Europei.

§  European Union of Rechtspfleger.Statutul model al justiţiabilului/grefierului, EUR.

5.8 Limitarea activităţilor extrajudiciare de care se ocupă judecătorii şi instanţele

Exemple

§  Danemarca – în 2001 s-a raportat public că munci secundare au fost efectuate de judecători, care câştigau venituri medii suplimentare între 11.000€ - 88.000 pe an (în funcţie de instanţă), din care majoritatea proveneau din arbitrajul privat. Îngrijorările se refereau la faptul că aceşti judecători nu aveau timpul necesar pentru activitatea judecătorească (ceea ce a fost negat de preşedinţii instanţelor) sau intrau în conflict cu datoriile şi imparţialitatea lor. Ca o reacţie, în noiembrie 2001, Consiliul Preşedinţilor instanţelor au solicitat limitarea acestor practici.

§  Croaţia – luarea deciziilor în cauzele de omologare a testamentelor necontestate (cauze de moştenire) se transferă de la instanţe la notarii publici. Anumite sarcini executive au fost transmise de la judecători, în scopul reexaminării rolului judecătorilor în acest domeniu şi se ia în consideraţie transferul activităţilor judiciare prezente în cauze de execuţie la executorii de profesie. O parte a activităţilor întreprinse înainte de judecători în cauzele de înregistrare a terenurilor (de ex. eliberarea extraselor din Cartea Funciară) se transferă la registratori/ Rechtspfleger-i calificaţi.

§  Franţa – conform Legii din 2 iulie 2003 privind simplificarea legii şi a Decretului din 7 iunie 2006, Guvernul a suprimat sau reorganizat diverse comisii administrative şi i-a retras pe magistraţi din unele din ele.

§  Ungaria – ca rezultat al reformei judiciare, nu li se permite să se angajeze în alte funcţii profesionale (plătite) (de exemplu, ca arbitru). Aceasta se bazează pe legea LXII din 1997.

§  Olanda – judecătorii sunt obligaţi să raporteze interesele lor din afara instanţei într-un registru public (pe www.rechtspraak.nl).

Referinţe

§  Informaţii date de membrii CEPEJ-TF-DEL

§  Metode practice de combatere a întârzierilor în sistemul judiciar (CEPEJ (2004) 5) (D1) (vezi III – Concluzii principale)

§  Recomandarea R (95) a Consiliului Europei privind managementul justiţiei penale.

§  Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza cazuisticii Curţii Europene a Drepturilor Omului. Strasbourg (CEPEJ (2006)15)

§  Wittrup, J. and P. Sørensen (2003). Calitate şi justiţie în Danemarca. In M. Fabri, P. Langbroek şi H. Pauliat (Eds.) Administrarea justiţiei înb Europa: spre elaborarea standardelor de calitate. Bologna, Lo Scarabeo. p. 131-132.

ANEXA I

UN SCURT GLOSAR DE TERMENI

Acest scurt glosar de termeni trebuie să ajute la împărtăşirea unor înţelesuri ale conceptelor utilizate în compendiu. Glosarul urmărească să folosească, cât se poate de frecvent, definiţiile deja folosite în raportul CEPEJ „Sistemele judiciare europene” – Ediţia 2006”.

Restanţă (Backlog, Stock d’affaires) – numărul de cauze care depăşesc « durata permisă » (vezi şi pag. 75 « Sistemele judiciare europene – ediţia 2006 »). Acest termen este adesea folosit ca sinonim cu întârzierea şi poate fi foarte ambiguu. Stabilirea de durate cadru poate face posibilă adoptarea unei definiţii mai precise a restanţei – este vorba de numărul sau procentul de cauze nedecise într-o durată cadru stabilită (sau durată standard).

Încărcătura cu cauze (Caseload, Charge d’affaires) – este numărul de cauze pe care o instanţă le rezolvă într-o anumită perioadă de timp. Ea se exprimă prin suma cauzelor nerezolvate (pendinte) plus cauzele înregistrate într-o anumită perioadă de timp.

Instanţa – un organism stabilit de lege pentru judecarea unor tipuri specifice de cauze într-o structură administrativă specifică, unde unul sau mai mulţi judecători lucrează în mod temporar sau permanent. (vezi pag. 204 a „Sistemelor judiciare europene”).

Judecător – o persoană independentă şi imparţială care judecă cauzele într-o instanţă în conformitate cu legea şi care respectă o procedură organizată, în orice problemă de competenţa sa.

Avocat – o persoană calificată şi autorizată conform legii naţionale care pledează şi acţionează în numele clienţilor săi, pentru practicarea dreptului, care apare în faţa instanţelor sau consiliază şi-şi reprezintă clienţii în probleme de drept. (Recomandarea R(2000) 21).

Mediere – un proces de rezolvare a unui litigiu, prin care părţile negociază problemele în litigiu pentru a ajunge la un acord cu asistenţa unuia sau mai multor mediatori (Recomandarea R(2002) 10).

Cauze pendinte – reprezintă numărul de cauze care nu au fost încă soluţionate de instanţă într-o perioadă de timp. Se poate exprima în numere (de ex. cauze nerezolvate până la 1 ianuarie) sau în procente (de ex. procente de cauze nerezolvate în mai mult de 3 ani).

Politică – un curs sau principiu de acţiune adoptat sau propus de o organizaţie, un curs de acţiune sau inacţiune ales de autorităţi pentru a trata o anumită problemă sau un set interconectat de probleme.

Practică – acţiuni practice întreprinse de organizaţiile participante.

Procuror public – autoritate publică care, în numele societăţii şi în interesul public, asigură aplicarea legii a cărei încălcare atrage o sancţiune penală, luând în consideraţie atât drepturile individului cât şi necesitatea eficienţei sistemelor judiciare penale (Recomandarea R (2000) 19).

Durată cadru (Timeframe, Délai)– o perioadă de timp în care are loc sau va avea loc o acţiune. Duratele cadru sunt ţinte care se utilizează ca mijloace inter-organizaţionale pentru realizarea unui timp adecvat de desfăşurare a procedurilor judiciare.

Limita de timp (Time limit, Date limite) – o limită de timp în care ceva trebuie să se facă. În procedurile judiciare, acest termen indică mai ales limitele stabilite de regulile procedurale. Aceste limite pot fi obligatorii şi cu consecinţe într-o procedură specifică (de ex. interzicerea administrării de probe după un anumit timp specific) sau simple recomandări fără consecinţe (de ex. când un judecător trebuie să scrie o sentinţă într-o săptămână după pronunţarea deciziei, dar nimic nu se întâmplă dacă prevederea nu se îndeplineşte). Contrar duratei-cadru, simplele întârzieri nu trebuie să fie specificate în reguli procedurale. Ele sunt simple scopuri inter-organizaţionale fără a avea  consecinţe decât la acest nivel.

Standardul de timp (Time standard, Temps alloué) – timpul necesar pentru îndeplinirea unei sarcini. Este vorba de timpul alocat pentru efectuarea unei sarcini de producţie într-un sistem standard de determinare a costurilor. Se poate exprima sub forma timpului standard sau a orelor standard, în care se aşteaptă rezultatul. Din perspectivă organizatorică un standard de timp este mai rigid şi axat asupra activităţilor unice, nu ca durate cadru. Totuşi este adoptat pe larg de literatura anglo-saxonă cu un înţeles similar celui de durată cadru. Deci, se pot utiliza standardul de timp şi durata cadru ca sinonime.

Încărcătura de muncă (Workload, Charge de travail) – poate fi definită ca întreaga muncă pe care o instanţă o depune – în timp ce încărcarea cu cauze se referă doar la numărul de cauze cu care se ocupă o instanţă.

ANEXA II:

ANALIZA SUMARA A RECOMANDARILOR CONSILIULUI EUROPEI IN LEGATURA CU MANAGEMENTUL DURATEI CADRU SI RAPIDITATEA PROCEDURILOR

Recomandarile Consiliului European legate de imbunatatirea sistemului de functionare a justitiei ofera un set bogat de sfaturi in legatura cu rapiditatea justitiei care,  ori de cate ori este oportun, au fost mentionate in compendiu ca referinta. 

Aceasta anexa rezuma rezultatele studiului. Recomandarile care sunt valabil pe website-ul CEPEJ (http://www.coe.int/t/dg1/legalcooperation/cepej/) au fost clasificate in patru grupe legate de:

1)     Probleme de procedura in materie civila,

2)     Probleme de procedura in materie penala,

3)     Reducerea volumului de munca,

4)     Utilizarea tehnologiilor moderne.

Acest document nu inlocuieste textele originale ale recomandarilor, insa ofera o scurta descriere a recomandarilor considerate utile in scopul acestui compendiu.

1. Probleme de procedurain materie civila

In materie civila, recomandarile CoE se refera in principal la „noile”  principii de procedura civila in vederea imbunatatirii sistemului de functionare a justitiei (Rec. R (84) 5). Alte masuri legate de reducerea volumului de munca (Rec. R (86) 12), si de imbunatatirea sistemului de apel (Rec. R (95) 5) vor fi examinate in sectiunea care se refera la reducerea volumului de munca.

Recomandarea R (84)5 asupra principiului de procedura civila indicat in vederea imbunatatirii sistemului de  functionare a  justitiei

Aceasta recomandare stabileste criteriile de imbunatatire a sistemului de functionare a justitiei prin intermediul unor proceduri judiciare mult mai flexibile si mai prompte, modificarea regulilor care pot fi manipulate sau folosite in mod abuziv pentru a cauza amanarea si promovarea unui rol activ al instantelor judecatoresti in managementul procesului. Punctul de concentrare este focalizat asupra procedurilor, asupra modului oportunist de utilizare a acestora de catre parti, si alte amanari cauzate de martori sau de experti. Solutiile sunt triple. Pe de o parte, acestea urmaresc descurajarea conduitei strategice sau oportuniste a avocatilor, a partilor si a martorilor, prin aplicarea de sanctiuni. Pe de alta parte, acestea sugereaza o utilizare mult mai intensa a „tehnologiilor moderne” in administrarea probelor. Mai mult, judecatorii si instantele judecatoresti ar trebui sa aiba un rol mult mai activ in managementul procesului.

Mai detaliat, recomandarea sugereaza cateva indicatii procedurale, printre care: 

§  Stabilirea unei proceduri tip bazata pe „nu mai mult de doua audieri, prima care trebuie sa fie o audiere preliminara de natura pregatitoare si cea de-a doua pentru administrarea probelor, dezbateri si, daca este posibil, pronuntarea sentintei”;

§  Necesitatea impunerii de sanctiuni:

- Partilor care “nu-si indeplinesc obligatiile procedurale in termenul stabilit de lege sau de instanta judecatoreasca.”

- martorilor “in cazul neprezentarii nejustificate” la audiere;

- expertilor “desemnati de instanta  [care] nu comunica raportul de expertiza sau [care] intarzie comunicare acestuia fara un motiv bine intemeiat.”

§  Sa acorde noi puteri instantelor judecatoresti in vederea facilitarii progresului procedurii cum ar fi:

- “sa solutioneze cauza intr-o maniera sumara si […] sa impuna o amenda partii care “introduce in mod clar actiuni nefondate”.

- sa sanctioneze partea care “nu respecta obligatia de corectitudine in desfasurarea procesului si in mod clar abuzeaza de procedura, cu scopul vadit de a intarzia procesul”.

§  instantele judecatoresti ar trebui de asemenea “sa joace un rol activ in asigurarea progresului rapid al procesului” cu puterile conferite “sa dispuna partilor sa asigure atatea clarificari de cat este nevoie; sa dispuna partilor sa se prezinte personal; sa ridice intrebari ; sa ceara probe […] sa controleze administrarea probelor; sa excluda martorii ale caror posibile marturii ar fi irelevante pentru proces […] sau cand numarul acestora este prea mare”.

§  Alte probleme examinate in acesta recomandare sunt prevederea limitelor pentru admiterea probelor, sugerarea scrierii de hotarari concise si utilizarea mijloacelor tehnice moderne in vederea facilitarii administrarii de probe.

2. Probleme de procedura in materie penala

Luand in considerare probleme de procedura in materie penala, recomandarile CoE sugereaza simplificarea procedurilor si dezvoltarea principiului oportunităţii (Rec. (87) 18). Alte cai de a imbunatati managementul in materie penala sunt stabilirea de obiective, o mai buna coordonare a lantului de actiuni in materie penala si utilizarea tehnologiilor moderne (Rec. (95) 12).

Recomandarea R (87) 18 in ceea ce priveste simplificarea in materie penala

Acesta recomandare are ca scop combaterea intarzierilor in materie penala in principal printr-o definitie mai clara a prioritatilor pentru realizarea politicii infractiunii. „Principiul oportunităţii ar trebui introdus sau extinsa aplicarea acestuia ori de cate ori dezvoltarea istorica si Constitutia statelor membre o permite; altfel, masurile care au acelasi scop ar trebui divizate”.

“Statele care, tinand seama de dezvoltarea lor istorica si de Constitutia lor, aplica principiul urmăririi obligatorii ar trebui sa introduca sau sa extinda folosirea masurilor care, desi diferite de oportunitate, au cu toate acestea acelasi scop ca si masurile acuzarii discretionare”. Recomandarea solicita extinderea „ numarului de cazuri in care initierea urmăririi este supusa unei conditii” si posibilitatea, pentru judecatori, “de a suspenda procedura în mod conditionat sau de a o pune capat urmpririi, in conformitate cu procedurile similare celor practicate de  Parchete in baza sistemului de urmărire discretionara”.

Alte propuneri privesc decriminalizarea „infractiunilor, in mod special marea majoritate a infractiunilor in domeniul rutier, a taxelor si a legii vamale, in conditiile ca acestea sa fie inerent minore” si, pentru aceste cazuri, “utilizarea procedurilor sumare sau a procedurilor scrise care nu implica, in primul rand, interventia unui judecator”. In orice caz “O astfel de procedura nu ar trebui sa incalce dreptul suspectului de a aduce procesul in fata unei autoritati judiciare”.

Alte măsuri recomandate sunt acordurile extrajudiciare, recurgerea la procedurilor simplificate pentru procese mici si simplificarea procedurilor judiciare ordinare la toate nivelele. Pentru fiecare dintre aceste reguli de actiune este schitat un set precis de indicatii. In acesta privinta, recomandarea adreseaza schimbarile in materie penala focalizandu-se in principal pe procedurile intr-o maniera clasica. Nu ia in considerare nici folosirea tehnicilor de management asa cum face Rec. No R (95) 12, nici conceptul organizarii. Oricum, multe sugestii raportate sunt inca aplicabile si posibil folositoare pentru imbunatatirea rapiditatii justitiei. 

Recomandarea R (95) 12 in ceea ce priveste managementul in materie penala

Obiectivul acestei recomandari este de a ghida utilizarea principiilor de management, a strategiilor si tehnicilor de a imbunatati sistemul de functionare in materie penala penale. Punctele cheie sunt duble. Primul punct este stabilirea obiectivelor legate de volumul de munca, finante, infrastructuri, resursele umane si comunicatii, pe care fiecare autoritate a lantului justitiei penale ar trebui sa-l adopte. Al doilea punct este necesitatea unei coordonari puternice in cadrul sistemului penal, incepand de la stabilirea obiectivelor distribuite si coordonate. Acesta recomandare arata o noua constiinta. Rezultatul sistemului penal judiciar depinde de interactiunea catorva organizatii independente si poate fi influentat de tehnicile de management. Acest lucru subliniaza o schimbare a perspectivei in ceea ce priveste alte recomandari legate in principal de regulile procedurale.

Recomandarea se concentreaza asupra obiectivelor si asupra instrumentelor de management care trebuie sa fie dezvoltate pentru a le atinge. Sugereaza proceduri de dezvoltare pentru a monitoriza volumul de lucru, pentru a stabili functionarea autoritatilor in materie penala, pentru a evalua eficienta acestora si eficacitatea lor. Utilizarea consultantilor interni sau externi poate usura realizarea acestor functii. 

“Procedurile periodice şi permanente de monitorizare ar trebuie sa fie pretutindeni, destinate sa evalueze functionarea autoritatilor in materie penala.” Recomandarea sugereaza ca procesele sa fie tratate intro maniera „diferentiata”: “criteriile pentru un management eficient al volumului de lucru si pentru manevrarea corespunzatoare a diferitelor categorii de procese ar trebui definite. Acestea ar trebui dezvoltate in colaborare cu personalul judiciar si alt personal implicat. Ar trebui asigurat un sprijin corespunzator pentru a ajuta autoritatile sa se conformeze la aceste standarde.” Aceste standarde ar trebui sa includa de asemenea perioadele de prelucrare si prin urmare organizarea.

Recomandarea subliniaza faptul ca “judecatorii si procurorii ar trebui eliberati de sarcinile care ar putea fi realizate de catre alti agenti” si accentueaza necesitatea de a infiinta o infrastructura de management capabila sa planifice  pe termen lung si sa sprijine o mai buna utilizare a resurselor.

Managementul resurselor umane si managementul informatiei si comunicatiilor sunt doua chestiuni la care se refera recomandarea, care pot fi legate de un management de organizare adecvat. In final, sugereaza ca “introducerea principiilor manageriale, a strategiilor si a tehnicilor ar trebui sa ia in considerare cultura si conditiile speciale  care apartin mediului juridic, si ar trebui sa fie asumate mai de graba prin puterea de convingere decat prin impunere”.

3. Reducerea volumului de munca

Aceasta a treia grupa sau recomandari se ocupa de instrumentele si strategiile variate in vederea controlului (sau diminuarii) volumului de munca al instantelor judecatoresti. 

Recomandarea Nr R (86) 12 introduce masuri pentru prevenirea si reducerea volumului excesiv de munca in instantele judecatoresti, si strategii folositoare in vederea accelerarii solutionarii litigiului. Recomandarea Nr R (95) 5 analizeaza filtrele si mijloacele care urmeaza a fi aplicate in vederea reducerii volumului de litigii ale curtilor de apel. Cea mai recenta recomandare pe subiect (Rec. (2001) 9) se ocupa de mijloacele alternative pentru solutionarea disputelor dintre autoritatile administrative si persoanele private, adaptate la nevoile specifice justitiei administrative. Alte recomandari sugereaza dezvoltarea programelor de mediere in materie de drept familial (Rec. No R (98) 1) precum si in materie penala (Rec. (99) 19) si civila (Rec. (2002) 10).

Recomandarea R (86) 12 referitoare la masurile de prevenire si reducere a volumului excesiv de munca in instantele judecatoresti

 Acesta recomandare se ocupa de problema volumului excesiv de munca datorat cresterii numarului de cauze aduse in instantele judecatoresti.

Mai detaliat, sugereaza “incurajarea, acolo unde este oportun, a unei solutionari pe cale amiabila a litigiilor, chiar si in afara sistemului judiciar, sau inainte ori in timpul procedurii judiciare”. Analizeaza masuri cum ar fi  “proceduri de conciliere pentru solutionarea disputelor inainte sau in afara procedurii judiciare” si “incredintarea judecatorului […] cu sarcina de a gasi o solutionare a disputei pe cale amiabila”. De asemenea, avocatii ar trebui implicati. Urmarirea concilierii ar trebui sa devina o datorie morala.

O a doua strategie pentru reducerea volumului de munca consta in “asigurarea de organizatii care, in afara sistemului judiciar, sa fie la dispozitia partilor in vederea solutionatii disputelor pe actiuni mici si in anumite domenii ale legii”, facand “arbitrajul mult mai usor accesibil si mult mai eficient ca o masura de inlocuitoare pentru procedura judiciara”.

O a treia strategie sugereaza ameliorarea numarului de cauze solutionate de instantele judecatoresti reducand “sarcinile nejudiciare incredintate judecatorilor, distribuindu-le altor persoane sau altor organizatii” si “generalizand procesul printr-un singur judecator la prima instanta in toate cauzele adecvate”.

Recomandarea R (95) 5 privind funcţionarea sistemelor si procedurilor de apel in cauzele civile si comerciale

Aceasta recomandare se indeparteaza de la a recunoaste faptul ca in principiu orice hotarare a unei instante inferioare („prima instanta”) ar trebui sa fie supusa controlului unei instante superioare („a doua instanta”), insa ar trebui luate in considerare si exceptiile de la acest principiu.

 Recomandarea stabileste apoi criteriile pentru filtrarea cauzelor care urmeaza a fi solutionate de cea de-a doua instanta. Exceptiile ar trebui prevăzute in lege si ar trebui sa fie compatibile cu principiile generale ale justitiei.

Anumite categorii de cauze, cum ar fi actiunile mici, ar putea fi excluse de la dreptul de a face apel. Alte masuri sunt amanarea „ dreptului de apel in anumite cazuri provizorii pana la apelul principal in cauza de fond” si “fixarea termenelor limita pentru exercitarea dreptului de apel”.

O alta strategie recomandata este “prevenirea oricaror abuzuri ale sistemului de apel” cu masuri cum ar fi “obligarea apelantilor motiveze în mod solide apelul, încă din stadiu incipient” sau “permiterea celei de-a doua instante sa respinga printr-o maniera simplificata […] orice apel pe care cea de-a doua instanta il considera nefondat, nejustificabil sau abuziv”. Pot fi impuse sanctiuni “acolo unde au fost cauzate intarzieri inutile din vina unei parti”

Un numar de masuri care sa imbunatateasca eficienta procedurilor de apel sunt de asemenea sugerate, printre care posibilitatea de a reduce numarul judecatorilor (din complete la un singur judecator) impusi sa se ocupe de anumite cauze cum ar fi “cereri pentru renuntarea la apel, cereri de procedura, cauze cu minori, cauze de familie, cauze urgente, unde partile solicita acest lucru si acolo unde cauza este in mod vadit nefondata.”

Recomandarea sugereaza de asemenea trei masuri referitoare la tema organizarii: aplicarea termenelor limita, un rol activ al judecatorilor in managementul procesului si implicarea partilor interesate. Mai detaliat, sugereaza:

• “Respectarea stricta a termenelor limita, […] si aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea acestor termene, de exemplu amenzi, respingerea apelului sau neexaminarea cauzei legata de acel termen”;
• “oferirea celei de-a doua instante unui rol mult mai activ atat inainte cat si pe parcursul solutionarii cauzei in vederea reglarii progresului, de exemplu prin realizarea unor anchete pregatitoare sau prin incurajarea acordurilor”;
• “imbunatatirea contactelor dintre instanta judecatoreasca si avocati si ceilalti implicati in litigiu, de exemplu prin organizarea de seminarii care sa implice cea de-a doua instanta si asociatiile baroului sau aducerea in discutie a modului de perfectionare a procedurilor”.

Recomandarea R (2001) 9 asupra modurilor alternative de soluţionare a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private

Acesta recomandare (No R (2001) 9) sugereaza dezvoltarea mijloacelor alternative de solutionare a disputelor administrative. Acestea ar trebui sa fie “ori permise in mod general sau permise doar in anumite tipuri de cauze considerate adcvate,  in mod special acelea in ceea ce priveste actele individuale administrative, contractele, raspunderea civila, si general vorbind, plangeri in legatura cu o suma de bani.” Masurile analizate sunt recursul administrativ, concilierea, medierea, negocierea si arbitrajul. In unele cazuri, procedurile mai simple si mai flexibile, au permis o solutionare mult mai rapida si mai putin costisitoare. Acest lucru inseamna ca „pot fi folosite inainte de procedura legala” si devin o „conditie prealabila inceperii procedurii legale.”

Recomandarea R (98) 1 in ceea ce priveste medierea familiala

Recomandarea exprima “necesitatea utilizarii mult mai dese a medierii familiale, un proces in care o parte terta, mediatorul, impartiala sau neutra, asista partile la negocierea cauzelor in litigiu si ajungerea la intelegeri comune”. Medierea are posibilitatea de a atinge obiectivele lagate in mod special de disputele in familie, cum ar fi:

• “imbunatatirea comunicarii intre membrii familiei;
• reducerea conflictului dintre partile aflate in litigiu;
• producerea de solutionari pe cale amiabila;
• asigurarea continuitatii contactelor personale dintre parinti si copil;
• scaderea costurilor sociale si economice pentru partaj si divort atat pentru parti cat si pentru state”.

Si nu in ultimul rand, programele de mediere ar trebui “sa reduca durata de timp astfel solicitata pentru solutionarea conflictului” in zonele in care, rapiditatea justitiei este deosebit de importanta.

Recomandarea R (99) 19 in ceea ce priveste medierea in materie penala

Acesta recomandare sugereaza extinderea utilizarii procedurilor de mediere in materie penala. Obiectivele sunt dezvoltarea unei “optiuni flexibile, axată pe reglementarea litigiului şi implicarea părţilor, complementara sau alternativa la procedura penală traditională.” Procesul de mediere ar trebui de asemenea sa dea victimelor “o voce mai puternica in ceea ce priveste consecintele victimizarii lor” si ar trebui sa incurajeze “simtul de raspundere al infractorilor oferindu-le oportunitati practice de a se corecta”. 

Recomandarile nu analizeaza posibilele efecte ale programelor de mediere asupra reducerii volumului de munca al instantelor si asupra caracterului oportun al procedurii. In orice caz un program de mediere de succes, care reduce numarul cauzelor aduse in instanta, ar putea avea de asemenea efecte pozitive asupra caracterului oportun al procedurii.

Recomandarea R (2002) 10 in ceea ce priveste medierea in materie civila

Recomandarea subliniaza “necesitatea de a depune eforturi continue pentru imbunatatirea metodelor de solutionare a litigiilor, luand in considerare caracteristicile speciale ale fiecarei jurisdictii in parte” si  analizeaza “avantajele prevederii unor reguli specifice pentru mediere” in materie civila. Acest lucru permite partilor sa  “negocieze obiectele litigiului pentru a ajunge la un acord, asistate de unul sau mai multi mediatori”. Ca si in primul caz, un program de mediere de succes ar putea reduce aglomerarea instantelor cu procese, avand efecte pozitive asupra caracterului oportun al procedurii. Cu toate acestea recomandarea subliniaza faptul ca medierea ar putea deveni un mod de amanare a hotararilor instantei si sfatuieste statele sa acorde atentie acestui risc.

4. Utilizarea tehnologiilor mederne

Un alt set de recomandari se ocupa de utilizarea „tehnologiilor mederne”, concentrandu-se asupra proiectarii sistemelor de informatii (Rec. No R (2001) 2), asupra oferirii de servicii de către instanţe prin intermediul utilizarii noilor tehnologii (Re. No R (2001) 3), asupra interoperabilitatii sistemelor de informatii (Rec. (2003) 14) si in final asupra arhivarii documentelor in format electronic (Rec. (2003) 15). Acestea sunt toate strategii care pot reduce necesarul de personal prin intermediul automatizarii operatiunilor juridice si perfectionarea furnizarii si schimbul de informatii prin intermediul utilizarii Internetului. In acest fel, ar trebui sa se imbunatateasca eficienta in justitie. Cu resurse si volum de procese stabile, ar trebui sa se imbunatateasca caracterul eficient al justitiei. Aceste solutii recunosc faptul ca tehnologia informatiei este esentiala pentru functionarea eficienta a sistemului judiciar, in special datorita cresterii volumului de munca al instantelor de judecata.

Aceste recomandari sunt intru totul tehnice; in orice caz unele dintre supozitiile care ghideaza dezvoltarea TIC (tehnologia informatiei si comunicarii) pot fi folositoare pentru dezvoltarea si managementul de organizare.

Recomandarea R (2001) 2 in ceea ce priveste proiectarea si reproiectarea  rentabilă a sistemelor instantelor si a sistemelor de informare juridică

Aceasta recomandare mentioneaza efectele pozitive ale TIC asupra eficientei produsa prin “o mai mare rapiditate in operaţiunile judiciar administrative si in recuperarea/procesarea de informatii”. Experienta unor tari arata ca aceasta supozitie poate fi adevarata. In orice caz, cercetarile empirice demonstreaza ca acesta nu poate fi luata drept buna si ca  este dificil sa gasesti anumite cai ca sa utilizezi  TIC  pentru a introduce de durată cadru. Pentru a da un exemplu, raportarea statistica si planificarea cazului ar trebui bazata pe instrumentele TIC destinate sa sprijine caracterul oportun al procedurii. Recomandarea nu analizeaza acest tip de problema. Mai degraba, se ocupa in principal de strategiile care trebuie urmate pentru proiectarea si dezvoltarea TIC in sectorul de justiţie, si de problemele legate de managementul de proiect.

Recomandarea R (2001) 3 privind serviciile oferite de instanţă cetatenilor prin intermediul utilizarii noilor tehnologii

O alta cale de a imbunatati administrarea eficienta a justitiei este „comunicarea cu instantele si alte organizatii legale (registre, etc) prin intermediul noilor tehnologii”. Recomandarea identifica cateva oportunitati de exploatat, printre care, realizarea „informatilor juridice disponibile in format electronic” si “registrele publice in format electronic, in domeniul juridic, disponibile in mod actualizat pentru organizatiile si indivizii interesaţi”. O alta posibilitate este “stabilirea unor canale electronice in vederea schimbului de date si documente intre instanta si public”. Ultimul punct impune posibilitatea de:

·         “initiere a procedurii judiciare prin mijloace electronice”;

·         “de a merge mai departe in derularea unor proceduri in mediul electronic”;

·         “obtinere de informatii despre stareaunei cauze, avand acces la un sistem de informatii al instantei;

·         “obtinerea rezultatelor procedurii in format electronic”;

·         “accesul la orice informatie care are legatura cu realizarea efectiva a procedurii  (text legislativ, jurisprudenta si proceduri ale instantei)”.

Recomandarea R (2003) 14 in ceea ce priveste interoperabilitatea sistemelor de informatii in sectorul justitiei

Aceasta recomandare recunoaste faptul ca  “tehnologia informatiei a devenit indispensabila pentru functionarea eficienta a sistemului justitiei, in special datorita cresterii volumului de munca al instantelor judecatoresti si a altor organizatii din sectorul justitiei”. Aceste efecte pozitive ale TIC  asupra eficientei “pretinde [de asemenea] recunoasterea juridică si utilizarea pe scara larga a schimbului de date in format electronic intre diferite instituţii”, de exemplu interoperabilitatea sistemelor de informatii.

Privind la functionarea justitiei din acesta perspectiva, este clar ca serviciile judiciare sunt rezultatul tranzactiilor si interactiunilor dintre diferite organizatii: “instantele judecatoresti, parchet si alte institutii publice si private, cum ar fi politia, sistemele penitenciare, registrele publice, autoritatile de stare civila, avocatii, notarii precum si alte parti publice si private interesate care fac schimb de date si informatii in procesul de administrare a justitiei”. Noi consideram ca, si pentru dezvoltarea interoperabilitatii, o politica pentru caracterul eficient al procedurii trebuie sa implice aceste “organizatii juridice de sector” si nu pot fi adresate numai instantelor judecatoresti, judecatorilor si personalului acestora.

Recomandarea R (2003) 15 in ceea ce priveste arhivarea documentelor in forma electronica in sectorul justiţiei

Acesta recomandare recenta se ocupa de una dintre consecintele dezvoltarii  TIC in sectorul juridic: cresterea numarului de documente in forma electronica si a mijloacelor folosite pentru arhivarea si conservarea acestora. Trebuie, asadar, interpretata in conformitate cu  Recomandarea Rec (2003) 14, insa este evident modul in care  o utilizare adecvata a mijloacelor moderne in acest domeniu ar trebui sa permita economii si posibil cresterea eficientei sistemelor.

ANEXA III: BIBLIOGRAFIE

Bibliografia examinata pentru pregatirea acestui Compendiu a fost structurata in trei sectiuni. Prima sectiune cuprinde toate documentele pregatite in cadrul activitatilor asumate sau promovate de CEPEJ. A doua sectiune colecteaza recomandarile Consiliului European legate de managementul duratelor cadru si managementul procedurilor si alte documente pregatite de organizatiile care opereaza in cadrul COE. A treia sectiune aduna la un loc literatura de specialitate in administratia judiciara care se ocupa cu managementul procesului si reducerea amanarilor.

1.      Documente CEPEJ

Albers, P. (1999). Modernizarea Instantelor Judecatoresti Olandeze; Noua Procedura si Introducerea unui Sistem de Calitate pentru Magistratura. Madrid: Adunarea Consiliului Europei.

Albers, P., Borzova, I., si Goth-Flemmisch, B. (2004). Metode practice pentru combaterea amanarilor in sistemul justitiei, CEPEJ (2004) 5, Pregatit la cererea delegatiei din Slovenia si Croatia. Strasburg: CEPEJ.

CEPEJ (2006). Durata procesului in statele membre ale consiliului Europei bazata pe cazuistica Curtii Europene a Drepturilor Omului. Strasburg (CEPEJ (2006)15).

CEPEJ. (2004). Un nou obiectiv pentru sistemele judiciare: prelucrarea fiecarui caz intr-un termen optim si previzibil. Program cadru. Strasburg (CEPEJ (2004) 19).

CEPEJ. (2005). CEPEJ, Program de activitate pe termen mediu. Strasburg (CEPEJ (2005) 10).

CEPEJ. (2006). Sistemele Judiciare Europene. Editia 2006. Strasburg: Publicarea Consiliului Europei.

CEPEJ. (2005). Sistemele Judiciare Europene 2002, Fapte si cifre pe baza cercetarii facute in 40 de State Membre ale Consiliului European: Publicarea Consiliului Europei.

CEPEJ. (2005). Nota explicativa asupra planului revizuit pentru evaluarea sistemelor judiciare. Strasburg: CEPEJ.

CEPEJ. (2005). Planul  revizuita pentru evaluarea sistemelor judiciare. Strasburg (CEPEJ (2005) 2).

CEPEJ. (2005). Lista managementului de timp. Strasburg  (CEPEJ (2005) 3).

CEPEJ (2006). Alcatuirea Retelei de Instante – Pilot,  Strasbourg (CEPEJ (2005) 3)

CEPEJ (2005). Sinteza comentariilor Statelor Membre asupra Programului Cadru CEPEJ. Strasburg (CEPEJ-TF-DEL (2005) 1).

CEPEJ (2005). Reteaua Instantelor Pilot, Compendiul raspunsurilor de la Instantele Pilot la chestionarul in ceea ce priveste Termenele Procesului. Strasburg (CEPEJ-TF-DEL (2005) 5).

CEPEJ (2006). Reteaua Instantelor Pilot, Sinteza replicilor in ceea ce priveste situatia termenelor procesului (CEPEJ-TF-DEL (2005)4).

Chemla, D., Hess, B., si Lindgren, A. (2003). Jurisdictie Teritoriala (CEPEJ (2004) 18).

Fabri, M., si Langbroek, P.M. (2003). Amanarea in procedura judiciara in Europa: o investigare preliminara (Raportarea asupra desemnarii Consiliului Europei, Comitetul pentru Eficienta in Justitie) (CEPEJ (2003) 20).

Reteaua Instantelor Pilot (2006). Solutiile Instantei PilotThe Pilot. Strasburg, CEPEJ.

Savvides, L. (2003). Pasi introdusi de Curtea Suprema din Cipru pentru eliminarea amanarilor. Strasburg: (CEPEJ (2003) 24).

CEPEJ (2006). Reducerea termenului judiciar in tarile Nordice (CEPEJ (2005) 14).

Thoma-Twaroch, G. (2003). Utilizatorii sistemelor justitiei fata de ritmul lent al justitiei. Cum sa reactionam? Strasburg (CEPEJ (2003) 19).

 

2.Documentele si Recomandarile Consiliului Europei

Consiliul Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCEJ) Opinia Nr. 6 (2004) asupra Procesului Echitabil pe o durata de timp rezonabila si rolul judecatorului in procese luand in considerare mijloacele alternative pentru solutionarea litigiilor. Strasburg: Consiliul Europei.

Comitetul pentru Drepturile Omului (CDDH). (2005). Imbunatatirea Recursurilor Interne, urmata de Implementarea Recomandarii Rec. (2004)6, Informatii primite de la Secretariat. 1-59. Strasburg: Consiliul Europei.

Hotararea (76) 5 asupra asistentei judiciare in materie penala, civila, comerciala si administrativa

Hotararea (78)8 asupra asistentei judiciare si consultatiei juridice

Recomandarea R (81)7 in ceea ce priveste facilitarea accesului la justitie

Recomandarea R (84)5 asupra principiilor procedurii civile destinate imbunatatirii sistemului de functionare a justitiei

Recomandarea R (86)12 referitoare la masurile de prevenire si reducere a volumului excesiv de munca in instantele judecatoresti

Recomandare R (87)18 referitoare la simplificarea justitiei in materie penala

Recomandarea R (93) 1 referitoare la accesul efectiv la lege si justitie pentru oamenii saraci

Recomandarea R (94) 12 referitoare la independenta, eficienta si rolul judecatorilor

Recomandarea R (95) 5 in ceea ce priveste introducerea si imbunatatirea functionarii si a procedurilor de apel in cauzele civile si comerciale

Recomandarea R (95)12 referitoare la managementul justitiei penale

Recomanadarea R (98) 1 referitoare la medierea in cauzele de  familie

Recomanadarea R (99) 19  in ceea ce priveste medierea in materie penala

Recomandarea R (2000) 19 referitoare la rolul procurorului in sistemul justitiei penale

Recomandarea R (2000) 21 referitoare la libertatea exercitarii profesiei de avocat

Recomandarea R (2000) 2 in ceea ce priveste proiectarea si reproiectarea rentabila a sistemelor instantelor si a sistemelor legale de informatii

Recomandarea R (2001) 3 privind servicii juridice furnizate de instanţe catre cetateni prin intermediul utilizarii noilor tehnologii

Recomandarea R (2001) 9 asupra soluţionării alternative a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private

Recomandarea R (2002) 10 in ceea ce priveste medierea in materie civila

Recomandarea R (2003) 14 in ceea ce priveste interoperabilitatea sistemelor de informatii in sectorul justitiei

Recomandarea R (2003) 15 in ceea ce priveste arhivarea documentelor in forma electronica in sectorul justiţiei

Recomandarea Rec. (2003)16 referitoare la executarea deciziilor administrative si judiciare in domeniul dreptului administrativ

Recomandarea Rec. (2003)  17 referitoare la executare

Recomandarea Rec. (2005) 12 care cuprinde un formular pentru asistenta juridica in strainatate utilizat in baza Acordului European in ceea ce priveste transmiterea cererilor pentru asistenta juridica (CETS Nr. 092) si Protocolul Aditional (CETS Nr. 179)

3.      Literatura de specialitate

Cum sa evaluam calitatea in instantele judecatoresti? Cota calitatii pentru judecata: Proiectul de calitate a instantei in jurisdictia Rovaniemi.

(2002). Justitia pentru toti, Prezentata la Parlament de catre Secretarul de Stat pentru Departamentul de Afaceri Interne, Lordul cancelar si Procurorul General sub Comanda Majestatii Sale. Londra: CJS.

(2002). Curtea Superioara Poveste de Succes: Reforma Procesului Civil in  Districtul Columbia: Consiliul pentru Excelenta Instantei Judecatoresti.

(2005). Proiect de Calitate in Instantele Judecatoresti in Jurisdictia Curtii de Apel din Rovaniemi, Finlanda Sumar. Rovaniemi.

Asociatia Baroului American. (1981). Imbunatatirea Administrarii Justitiei. Chicago, IL: ABA.

Asociatia Baroului American. (1990). Standardul legat de Organizarea Instantei Judecatoresti. Chicago IL: ABA.

Asociatia Baroului American. (1992). Standardul legat de Tribunalul de Prima Instanta; Chicago, IL: ABA.

Asociatia Baroului American. (2004). Standardele Justitiei in materie penala in ceea ce priveste Procesul Rapid si Hotararea data in timp pentru Cauzele Penale (pentru a inlocui a Doua Editie Stadardelor Proceselor Rapide).

Andrew, T. (2003). Impactul Amanarilor Instantei asupra Procurorului si asupra Inculpatului: O Analiza Economica. Jurnal European al Dreptului si Economiei. 16: 91-111.

Baar, C. (1975). Se: Administrarea Instantei in Statele Americane. Lexington, MA.: Heath and Co.

Baar, C. (1997). Amanarea Instantei ca Dovada a Stiintei Sociala: Curtea Suprema din Canada si „Proces in Timp Rezonabil. Jurnalul sistemului Judiciar. 19(2): 123.

Baar, C., si Hann, G. (2005). Reducerea cauzelor in Instantele Judecatoresti: o structura si o strategie. Document prezentat la Cea de-a Treia Intrunire Bienala a Institutului Judiciar al Comunitatii in Bhopal, India. Martie 14 - 18, 2005.

Baar, C., si Perry, M. (1981). Administratia judiciara in Canada. Montreal: McGill, Queen's University Press.

Banakar, R., J. Flood, et al. (2005). Atribuirea cauzei interne in Anglia. Un raport asupra studiului comparativ in regulile si practicile instantelor in 5 tari Europene . P. Langbroek si M. Fabri. Utrecht, Utrecht University: 63-134.

Bridges, L., si Jacobs, M. (1999). Reducerea Amanarii in Sistemul Justitiei Penale,  Punctele de vedere ale Avocatilor : Departamentul de Afaceri Constitutionale.

Burger, W. 1969. Administratorii Curtii –Unde ii putem gasi? Magistratura. 53(3): 256-257.

Buscaglia, E., si Guerrero-Cusumano, J.-L. (1997). Cotele termenelor de procedura: abordarea controlului de calitate asupra amanarilor instantei. Cota Managementului de Calitate & Tehnologie,. 4(2): 84-95.

Buscaglia, E., si Ulen, T. (1997). Evaluare cantitativa a eficientiei sectorului judiciar in America Latina. Revizuire internatioanla a dreptului si economiei. 17: 275-291.

Church, T. (1982). Vechea si noua intelepciune conventionala a amanarii instantei. Jurnalul sistemului judiciar. 7: 395-408.

Consejo General del Poder Judicial (2003). Enquesta a usuarios de la Administracion de justicia. Madrid, Consejo General del Poder Judicial: 124.

Cooper, C., Solomon, M., and Bakke, H. (1993). Managementul diferentiat al fluxului de cauze. Washington D.C.: Departamentul Juridic.

de Figueiredo Dias, J., Di Federico, G. et. al. (1996). Rolul procurorului in justitia penala conform diferitelor sisteme constitutionale. Bologna: Lo Scarabeo.

DiIulio, J.J., Alpert, G.P., Moore, M.H., Cole, G.F., Petersilia, J., Logan, C.H., si Wilson, J.Q. (1993). Masuri de performanta pentru sistemul justitiei penale, documente de la BJS-Princeton Project: Biroul de statistica juridica – Universitatea Princeton  Studiu de Grup asupra masurilor de performanta a justritiei penale.

Dijk P van, si G.J.H. van Hoof. (1998). Teoria si practica Conventiei Europene asupra Drepturilor Omului. Haga.

Djankov, S., Porta, R.L., Lopez-de-Silanes, F., si Shleifer, A. (2003). Courts. Al patrulea jurnal de economie.

Douglas, J., si Hartley, R. (2003). Politicile de administrare a instantei in State: Este independenta judiciara amenintata de procesul Bugetar. 63(4): 441-454.

Uniunea Europeana a  Rechtspfleger. Statutul model pentru grefierul european, EUR.

Fabri, M. (2000). Probleme selectate pentru administratia judiciara intro perspectiva comparativa. In M. Fabri, si P. Langbroek (Eds.), Provocarea schimbarii pentru sistemele judiciare europene.Dezvoltarea unei perspective publice de administrare. 187-200. Olanda: IOS Press.

Fabri, M., and Contini, F., Eds. (2000). Justiţia şi Tehnologia în Europa. Haga, Olanda: Kluwer Law International.

Fabri, M., Langbroek, P., and H. Pauliat (research directors), Eds. (2003). Administrarea justiţiei în Europa spre dezvoltarea standardelor de calitate. Bologna, Italia: Lo Scarabeo.

Feeney, F. (1987). Ervaluarea performantei Tribunalului de prima instanta. (12).

Friesen, E. (1984). Remedii pentru supraaglomerarea instantei. Jurnalul judecatorului. 23(1): 4-8.

Goerdt, J. (1986). Examinarea amanarii instantei. Solutionarea litigiului in 26 de tribunale urbane de prima instanta. Williamsburg, VA.: Centrul National pentru Curtile Statelor.

Gramckow, H. (2005). Poate managementul instantei de tip US sa abordeze munca in sistemele legale civile? Jurnalul European asupra politicii penale si cercetarii (11): 97–120.

Hewitt, W., Gallas, G., si Mahoney, B. (1990). Carti care au reusit . Williamsburg, VA: Centrul National pentru Curtile Statelor.

Oficiul Intern. (1997). Reducerea amanarii in sistemele justitiei penale. Londra: Anglia si Tara Galilor Oficiul Intern .

Oficiul Intern. (2002). Justitia pentru toti, Justitia penala, o foaie alba. Londra: Anglia si Tara Galilor Oficiul Intern .

Oficiul Intern. (2002).  Manual de indrumare pentru pregatirea, prelucrarea si prezentarea dosarelor. Londra: Anglia si Tara Galilor Oficiul Intern .

Infante, E.A. Managementul procesului in Tribunalele federale de prima instanta din S.U.A.: Banca Mondiala.

Johnsen, J.T. (2006). Cel mai bun exemplu practic: Proiectul Norvegiei asupra unei justitii penale mai rapide.

Johnsen, J.T. (2006). Mijloace de areduce timpul de asteptare, acordand o atentie speciala victimelor si martorilor. Oslo.

Kakalik, J.S., Dunworth, T., Hill, L.A., McCaffrey, D.F., Oshiro, M., Pace, N.M., and Vaiana, M.E. (1996). Doar rapid si ieftin? O evaluare a managementului procesului in baza actului de reforma a justitiei civile: Raport Rand Monograph.

Langbroek, P. (2001). Doua cazuri de schimbare a administratiei judiciare si juridice: Olanda si Guatemala. Document prezentat la Converinta Bancii Mondiale in ceea ce priveste imputernicirea prin Lege si Justitie in Saint Petersburg, iulie 8-11.

Langbroek, P. si M. Fabri (2006). Judecatorul potrivit pentru fiecare cauza, Intersentia.

Langbroek, P., si Okkerman, M. (2000). Doua sisteme judiciare sub presiune pentru schimbare: Organizatiile Judiciare din Australia si Olanda. Jurnalul Australian pentru Administrare judiciara: 75-93.

Lawson, H. O. si B. J. Gletne (1980). Masuri in ceea ce priveste volumul de munca in instanta judecatorreasca. Williamsbourg VA, Centrul National pentru Curtile Statului.

Magendine, J.-C., Armani-Mekki, S., si Darrois, J.M. (2004). Temps sur mesure et juste mesure du temps ... Paris: Minister de la Justice.

Mahoney, B. (1988). Timpuri schimbatoare in Tribunalele de prima instanta. Williamsburg VA: Centrul National pentru Curtile Statului.

Mahoney, B., si Sipes, L. (1985). Indreptarea atentiei catre amanrea instantei: Instrumentele puternice ale standardelor de timp si informatiile administrate. Jurnalul managementului instantei. 8.

Maier, P. (1999). Noul Management Public in der Justiz. Bern: Haupt.

March, J.G., si Simon, H.H. (1958). Organizatii. New York: John Wiley & Sons.

Martin, J.A., si Maron, N.C. (1991). Instante, amanare, si Retele Interorganizationale: conducerea unei tensiuni esentiale. Jurnalul Sistemului Judiciar. 14: 268.

Melcher, F. 1984. Stabilirea Standardelor de Timp: Cat inseamna prea multa amanare? Jurnalul judecatorului. 23(1).

Merrills, J.G. (2001). Drepturile Omului In Europa: Un studiu al Conventiei Europene asupra Drepturilor Omului. Manchester: Manchester U.P.

Mole, N., si Catharina, H. (2001). Dreptul la unproces echitabil, un ghid la implementarea articolului 6 in ceea ce priveste conventia drepturilor omului. Strasburg: Consiliul Europei.

Centrul Naţional pentru Curţi de Stat (2005), Instrumente ale Instanţei. Williamsbourg, VA,

New South Wales Audit Office. (1998). Raportul auditului de performanţă: managementul timpilor de aşteptare la curţile de justiţie: The New South Wales Audit Office.

Ng, G.Y. (2005). Olanda . In M. Fabri, J.-P. Jean, P. Langbroek si H. Pauliat (eds.). L’administration de la justice en Europe et l’évaluation de sa qualité. Paris, Montchrestien: 301-320.

Niv, M.B., si Safra, Z. (1999). Inoportunitatea Rationamentului Judiciar in Detaliu. Jurnalul European al Dreptului si Economiei. 7: 161–174.

Oberwittler, D. si S. Hofer (2005). "Crima si Justitia in Germania. O Analiza a Tendintelor si Cercetarilor Recente." Jurnalul European de Criminologie 2(4): 465-508.

OPCA (2001). Gestione moderna della giustizia, Rapporto dell'Organo parlamentare di controllo dell'amministrazione (OPCA) a destinazione della sottocommissione allargata DFGP/tribunali: Organo parlamentare di controllo dell'amministrazione (Svizzera).

Ostrom, B., si Hanson, R. (1999). Eficienta, Caracterul oportun, si Calitate: O Noua Perspectiva de la Noua Tribunale de Prima Instanta. Williamsburg, VA: Centrul National pentru Curti de Stat.

Peysner, J., si Seneviratne, M. (2005). Managementul cauzelor civile: curtile si peisajul post-Woolf. Londra: Departamentul de Afaceri Constitutionale.

Rauma, D., si Stienstra, D. (1995). Reforma Justitiei Civile si Planuri de Reducere a Amanarilor: Sursa: Centrul Federal Judiciar.

Rhee C.H. van (ed.), Istoria Amanarilor in Procedura Civila, Maastricht: Intersentia (2004).

Rosemberg, M. (1965). Supraaglomerarea Instantei: statut, cauze, si recursuri. In H.W. Jones (Ed.), Curte, publicul si explozi dreptului. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.

Sackville. (1997). Managementul Procesului: O Analiza a Experientei Australiene. Document prezentata la "Working Group on a Courts Commission" Conferinta despre Managementul Procesului in Dublin.

Satnam, C. (1997). Revizuirea amanarii in sistemele judiciare in materie penala. Londra: Departmentul de afaceri constitutionale.

Solomon, M., si Somerlot. (1987). Managementul fluxului de cauze. Chicago, IL: Asociatia Baroului American.

Spigelman, J.J. (2001). ‚Noul Management Public’ si Instantele. Jurnalul de Lege din Australia. 75(748-760).

Spurr, S.J. (1997). Durata litigiului. Lege si Politica. 19(3): 285-315.

Steelman, D. (2000). Managementul fluxului de cauze. Inima managementului instanţelor în Noul Mileniu. Williamsburg, VA.: National Center for State Courts.

.

Stephanos, S. (1993). Garantiile pentru Persoanele Acuzate in baza art.. 6 din ECHR. Dordrecht: Boston.

Curtea Superioara din California, Districtul Sacramento. Reguli Locale, Capitolul 11 – Proiectul de reducere a amanarilor in procese  (act).

Svela, A., Ed. (2006). Evaluarea calităţii şi adjudicarea în curţile de justiţie; principiile şi caracteristicile de calitate propuse. Oulu, Painotalo Suomenmaa.

Taxman, F.S., si Ellis, L. (1999). Dispozitia Instantei de Expediere a rezultatelor rapide, rezultate nesigure. Jurnal al cercetarilor in crima si delicventa. 36(1).

Torre, A. (2003). Impactul Amanarilor Instantei asupra Procurorului si asupra Inculpatului: O Analiza Economica. Jurnal European al Dreptului si Economiei(16): 91-111.

Uzelac, A. Legea Dreptului si Sistemul Judiciar: Amanarile Instantei ca o bariera a accesului. In Frosini/Lupoi/Marchesiello (eds.), A European Space of Justice, 87-108, Ravenna, 2006.

Uzelac, A. Accelerarea Procedurilor civile  in Croatia – Istoricul Incercarilor de Imbunatatire a Eficientei Litigiilor Civile.  In Van Rhee (ed.), Istoria Amanarilor In Procedura Civila, 283-313, Maastricht: Intersentia (2004).

Verek, L., si Muhl, M. (2000). O teorie economica a amanari instantei. Jurnal European al Dreptului si Economiei. 10(3): 243 - 268.

Weatherburn, D., si Baker, J. (2000). Amanari in prelucrarea cauzelor: O analiza empirica a amanarilor in Districtul New South Wales, Curtea Penala. Jurnal al Administratiei Judiciare, Institutul Australian de Administrare a Justitiei. 10(1).

Wittrup, J. and P. Sørensen (2003). Calitatea si Justitia in Danemarca. In M. Fabri, P. Langbroek si H. Pauliat (Eds.) Administrarea justiţiei înb Europa: spre elaborarea standardelor de calitate. Bologna, Lo Scarabeo.

Whittaker, C., Mackie, A., si cu R. Lewis si N. Ponikiewski. (1997). Organizarea eficientă a instanţelor. Motivele amânărilor în instanţele magistraţilor. Londra: Ministerul de Interne.

Woolf, H. (1995). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.

Woolf, H. (1996). Accesul la justiţie. Raportul final. Londra, Biroul Lordului Cancelar.

Zuckerman, A., Ed. (1999). Justitia civila in criza: perspective comparative de procedura civila. Oxford: Oxford University Press.

ANEXA IV: LISTA SI PERSOANELE DE CONTACT ALE CURTILOR PILOT