Strasburg, 9  Decembrie 2005                            CEPEJ (2005) 12 REV.

COMISIA EUROPEANA PENTRU EFICIENTA JUSTITIEI

(CEPEJ)

LISTA DE VERIFICARE A GESTIONARII TIMPULUI

(Lista de verificare a indicatorilor pentru analiza duratei procedurilor in cadrul sistemului de justitie)

Traducere: judecator Cristi Danilet

cdanilet@just.ro

 

 

Adoptat de CEPEJ in cadrul celei de-a sasea intalniri in plen

(7–9 Decembrie 2005)

Această listă nu este un chestionar, ci o unealtă de uz intern pentru adepţii săi al căror stop este acela de a ajusta sistemele din justiţie să colecteze informaţiile corespunzătoare şi să analizeze aspectele relevante în ceea ce priveşte durata procedurilor legale, în scopul de a reduce întârzierile necorespunzătoare, de a asigura eficienţa procedurilor şi transparenţa necesară  precum şi predictibilitatea pentru justiţiabili.   Această listă este dedicată legislatorilor, tacticienilor şi tuturor acelora responsabili pentru administrarea justiţiei, incluzând astfel ministerele de justiţie, judecătorii, ofiţerii de curte care se ocupă cu administrarea curţii şi a cazurilor, precum şi institutele de cercetare care analizează modul de funcţionare al sistemului de justiţie. De asemenea, poate fi utilizată de către toate organizaţiile şi persoanele interesate în capacitatea sistemelor de justiţie de a se ocupa de procedurile pe termen lung şi de a asigura o administrare a justiţiei fără probleme, întârzieri şi transparentă.

Fondul pe care se proiectează  şi scopul acestei liste

Pentru a preveni intârzierile şi pentru a reduce limitele temporale din cadrul sistemelor de justiţie, statele ar trebui să adune informaţie care să le permită să înţeleagă unde şi de ce au loc întârzierile.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor Omului, solicită din partea sistemelor de justiţie să asigure o implementare eficientă a dreptului la un proces corect într-un interval rezonabil. Curtea estimează durata procedurilor prin prisma circumstanţelor cazului, acordând o atenţie deosebită complexităţii cazului, purtării petiţionarului şi a autorităţilor relevante, precum şi importanţei a ceea ce este în joc pentru petiţionar în cadrul solicitării sale in cadrul litigiului. Astfel, Curtea are în vedere durata procedurilor în special din perspectiva justiţiabililor. Protecţia drepturilor şi a obligaţiilor civile trebuie să fie eficientă şi nu doar o iluzie. Durata procedurilor legaletrebuie estimată în întregime, de la instituirea procedurilor în faţa curţii, până în momentul în care o hotărâre finală, definitivă, este luată.

Bazându-se pe jurisprudenţa Curţii şi pe experienţa sistemelor naţionale de justiţie, Programul Cadru al Comisiei Europene pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ): „ Nou obiectiv pentru sistemele de justiţie: judecarea fiecărui caz în timp util şi estimabil”, subliniază importanţa estimării duratelor procedurilor legale. De asemenea, atrage atenţia asupra influenţei importnate a perioadei de lipsă de activitate (perioada de aşteptare), pe durata procedurilor.

Studiile realizate în acest cadru, în ceea ce priveşte astivitaţile CEPEJ[1] , au indicat că multe sisteme de justiţie nu colectează sau nu dispun încă de informaţia esenţială pentru estimarea duratei şi a întârzierilor în cadrul tipurilor relevante de proceduri.  Un caz particular este acela privitor la rezultatele obţinute de Schema Pilot pentru evaluarea sistemelor de justiţie („Sistemele Juridice Europene 2002: fapte şi cifre"[2]), acestea demonstrând că foarte puţine ţări au putut răspunde în întregime şi în mod corespunzător întrebărilor legate de durata procdurilor.

CEPEJ a avut de asemenea în vedere Opinia Nr. 6 a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) asupra „unui proces corect într-o perioadă rezonabilă de timp, şi rolului judecătorilor în cadrul unui proces, avându-se în vedere mijloace alternative de soluţionare a disputelor”[3] precum şi opiniile altor organizaţii cu specific juridic, reprezentate în calitate de observatori în cadrul CEPEJ.

Această listă are ca scop acela de a ajuta statele membre pentru a facilita sistemelor de justiţie colectarea informaţiei corespunzătoare şi analizarea aspectelor relevante legate de durata procedurilor legale. Scopul său este acela de a reduce întârzierile necorespunzătoare, de a asigura eficienţa procedurilor şi de a asigura transparenţa şi posibilitatea de estimare de către justiţiabil. Lista ar trebui să faciliteze analiza procedurilor pe două nivele: ca durată totală a procedurilor de la stadiul iniţial la decizia finală (şi, în cazul în care executarea silită este necesară, până în momentul în care decizia este executată silit, când acest lucru cade în sarcina statului); şi ca durată a stadiilor individuale ale procedurilor (acordându-se în acest caz o atenţie deosebită analizei perioadelor de lipsă de activitate). Drept urmare, această listă poate fi utilă în momentul evaluării funcţionării sistemelor naţionale de justiţie în ceea ce priveşte duratele tipurilor relevante de proceduri (atât in cadrul următoarelor runde de evaluare ale CEPEJ, cât şi în cadrul altor exerciţii de evaluare), şi poate facilita politicile de gestiune a timpului şi politicile de reducere a întârzierilor în cadrul sistemelor naţionale de justiţie. Astfel, aceasta ar trebui distribuită la scară largă tuturor părţilor interesate, şi mai ales ministerelor de justiţie, preşedinţilor de curte, judecătorilor şi altor persoane care lucrează în justiţie.

LISTA DE VERIFICARE A  INDICATORILOR PENTRU GESTIONAREA TIMPULUI

INDICATORUL UNU:    CAPACITATEA DE A ESTIMA DURATA                GENERALA A PROCEDURILOR

• Identificarea procedurilor curţii din perspective justiţiabilului

1.       Există un identificator unic (de exp., numărul unui caz) sau un conector pentru fiecare procedură, de la iniţiere[4] până la decizia finală irevocabilă?

a.      Numele/numărul/conexiunea cazului, se raportează mereu la plângerea sau acuzaţia adusă de fiecare dată când altă curte sau autoritate sesizează problema (de exp. la apel)?

b.      În cazul în care, având la bază o remediere legală, o instanţă mai înaltă decide să atace decizia şi să readucă în judecată cazul, acesta va fi tratat în continuare ca acelaşi caz?

c.       Atunci când cazurile sunt amestecate (sau separate), data iniţială a instigării mai este luată în considerare în calculul duratei procedurilor?

·         Stabilirea duratei totale de soluţionare

2.      Puteţi determina durata totală a procedurilor pentru toate cazurile restante?

a.      Există informatii legate de durata procedurilor de la data instigării procedurilor în faţa Curtii  până la data la care este luată o decizie finală si irevocabilă? În cazurile în care există proceduri formale anterioare intentării unui proces, există date valide despre durata acestor proceduri?

b.      Există date suficiente pentru a stabili durata procedurilor din momentul deschiderii acestora până în momentul luării/executării deciziilor (atunci când este cazul)?

c.       Există date suficiente pentru a stabili durata procedurilor din momentul obţinerii reparării provizorii în cadrul cazurilor curţii, de la aplicare până în momentul aplicării ordinelor emise?

INDICATOR  DOI: STANDARDE STABILITE PENTRU DURATA

PROCEDURILOR

• Definirea cadrelor optime pentru proceduri

3.                  Aţi dezvoltat standarde pentru opţinerea unor cadre optime în cazul tipurilor relevante de proceduri?

1. Există vreun tip de standarde naţionale pentru o durată corespunzătoare (adecvată, optimă) a procedurilor curtilor? Acoperă acestea cele mai multe tipuri (de exp., cazuri legate de dreptul familiei, al muncii, de cazuri de omor, probleme urgente)?
2. Utilizează curtile „ţinte” specifice (cadre temporale de orientare) pentru durata tipurilor particulare de proceduri?
3. Planifică şi revizuiesc în mod regulat judecătorii şi alte persoane oficiale din cadrul curţii şi al altor agenţii şi birouri (de exp. Ministerul Justiţiei, Consiliul Juridic, Serviciiile Instanţei), durata corespunzătoare pentru diferite tipuri de cazuri?

• Estimarea cadrelor temporale

4.      Poate fi prevăzută durata procedurilor pentru justiţiabili (părţi, avocaţi, altele)?

a.      Sunt datele referitoare la durata procedurilor (vezi punctul 2 mai sus) disponibile publicului la nivel national?

b.      Curţile individuale sau ramurile jurisdicţiilor pun la dispoziţia justiţiabililor informaţii referitoare la durata estimativă a anumitor proceduri?

c.       Judecătorii şi curtile încearcă să planifice durata procedurilor individuale şi să estimeze, împreună cu justiţiabilii, durata anumitor acţiuni (paşi) de procedură?

INDICATORUL TREI:   O TIPOLOGIE A CAZURILOR SUFICIENT ELABORATA

• Tipologia cazurilor în ceea ce priveşte consumul de timp

5.      Există o clasificare a cazurilor în ceea ce priveşte complexitatea şi durata lor?

a.      Include această clasificare majoritatea tipurilor de cazuri?

b.      Există o estimare a perioadei necesare pentru soluţionarea cazului de către curte (timpul utilizat de către judecători, persoanele oficiale din justiţie, alţi membri de personal) pentru fiecare categorie în parte?

c.       Există o estimare a duratei minime necesare pentru îndeplinirea paşilor de procedură caracteristici (de ex, aspectele legate de documentele prin care se instituie procedurile, prepararea cazului înainte de expunerea orala)?

INDICATORUL PATRU: CAPACITATEA DE A MONITORIZA   CURSUL PROCEDURILOR

• Colectarea de date despre stabilirea duratei celor mai importante evenimente din cadrul unui proces

6.      Monitorizaţi şi colectaţi date despre stabilirea duratei celor mai importante etape în cadrul celor mai multe tipuri de cazuri, cu scopul de a stabili unde şi de ce au loc întârzieri?

a.      Colectaţi date atunci când se desfăşoară următoarele cele mai importante momente din cadrul unui proces juridic precum şi date referitoare la intervalul dintre acestea:

                          i.      Iniţierea procedurilor[5]

                       ii.      Intentarea de proces împotriva celeilalte părţi

                     iii.      Primirea unui răspuns de la cealaltă parte

                      iv.      Stabilirea ordinii de procedură de către curte

                        v.      Utilizarea şi cronometrarea conferinţelor de pregătire sau a audierilorpreliminare

                      vi.      Începerea stadiului de proces (o primă audiere orală în esenţă)

                   vii.      Existenţa şi durata expertizei tehnice

                 viii.      Durata şi numărul de audieri pe fond pentru fiecare caz în parte

                      ix.      Încheierea procesului de judecată

                        x.      Luarea de decizii în cadrul primei instanţe (decizii preliminare, hotărâri parţiale, hotărâri definitive)

                      xi.      Anunţarea şi citirea deciziei primei instanţe de judecată (hotărâre) către părţi

                   xii.      Declanşarea remediilor legale (apel etc) şi impactul acestora asupra duratei procdurilor

                 xiii.      Audieri şi decizii în apel

                  xiv.      Decizii preliminare şi ordine în cadrul înaltelor curţi (de ex: anunţarea hotărârii sau a raţionamentelor de luare a acesteia)

                    xv.      Cursul şi rezultatele apelului şi al altor proceduri (de ex, schimbarea unei hotărâri sau redeschiderea procesului în vederea rejudecării)

                  xvi.      Alte stadii (extraordinare) şi remedii (de ex. redeschiderea unui caz sau o reviziure constituţională)

               xvii.      Punerea în executare a hotărârii.

b.      Sunt datele de la punctul a.) puse la dispoziţiia participanţilor din cadrul procedurilor si la accea a publicului larg?

c.       Sunt datele de la punctul a.) utilizate pentru planificare, cu scopul de a identifica şi de a preveni intârzierile necorespunzătoare, de a accelera procedurile şi de a îmbunătăţi eficienţă acestora?

INDICATOR CINCI: METODE DE A DIAGNOSTICA PROMPT INTARZIERILE SI DE A MINIMALIZA CONSECINTELE ACESTORA

• Responsabilitate bine determinată pentru prevenirea şi înlăturarea întârzierilor

7.      Se poate stabili în mod clar responsabilitatea pentru identificarea şi evitarea întârzierilor necorespunzătoare?

a.      Există o persoană sau un birou care se ocupă cu monitorizarea cursului normal al procedurilor particulare şi cu localizarea întârzierilor, cu scopul de a le reduce, fără ca stadiul procedurilor să aibă vreo importanţă (prima instanţă, apelul)?

b.      Are o persoană sau un birou responsabil datoria de a raporta curţii, autorităţilor sau birourilor întârzierile necorespunzătoare? Poate persoana responsabilă să ia măsuri pentru a soluţiona întârzierile curente sau pentru a le preveni pe cele viitoare şi pentru a acclera procedurile? Există măsuri corespunzătoare împotriva persoanelor răspunzătoare în cazul în care nu sunt luate măsuri şi nu se obţin rezultate?

c.       Există un birou responsabil pentru durata corespunzătoare a procedurilor juridice la nivel naţional? Deţine acesta autoritatea necesară pentru a lua măsuri în cazurile în care se observă întârzieri?

• Politici noi (managementul în situaţii de criză)

8.     Există proceduri pentru identificarea rapidă a întârzierilor şi reducerea impactului acestora asupra părţilor?

a.      Există măsuri provizorii sau temporare valabile în mod regulat în vederea soluţionării pe termen scurt a relaţiilor dintre părţi, până la finalul procesului (de ex. rezoluţii de soluţionare în timpul unei cauze pendinte)?

b.      Pot fi declarate deciziile judecătoreşti ca fiind executorii sau pot acestea să intre în vigoare până la finalul procedurilor în apel?

c.       Este posibil să se impună sancţiuni împotriva participanţilor la proceduri în cazul în care aceştia întârzie, în mod voit sau nu, aceste proceduri (avertisment, înlocuire, amenzi, decizii asupra costurilor)? Se utilizează astfel de măsuri în mod obişnuit?

• Metode procedurale de accelerare a procedurilor

9.      Există măsuri de accelerare a procedurilor şi de prevenire a întârzierilor?

a.      Sunt permise amânările sine die ? Dacă da, sunt acestea frecvente şi verificate periodic? Revizuieşte instanţa în mod periodic toate cazurile suspendate şi decide care sunt acelea care trebuie redeschise (sau închise definitiv)?

b.      Există vreun mijloc de procedură la dispoziţia părţilor sau a celorlalţi participanti la procedură (judcători, părţi care intervin) pentru stabilirea unei durate limită corespunzătoare pentru anumite actiuni în cadrul procedurilor? Sunt aceste măsuri eficiente?

c.       In cazul în care apelul este utilizat ca o tactică de întârziere, sunt procedurile astfel concepute încât să împiedice un astfel de comportament al părţilor?

INDICATORUL SASE: UTILIZAREA TEHNOLOGIEI  MODERNE CA O UNEALTA IN GESTIONAREA TIMPU-LUI DIN CADRUL SISTEMULUI JURIDIC

• Monitorizarea duratei şi a întârzierilor prin intermediul tehnologiei informatiilor

10.  Este tehnologia informatiilor utilizată în mod eficient pentru a monitoriza durata procedurilor?

a.      Se introduc datele esenţiale despre toate/majoritatea cazurilor într-un sistem de informare (în special datele de la punctul 6.a)?

b.      Este informatia valabilă atât pe plan local (la nivelul instantelor şi judecătorilor în particular) şi central (in cadrul birourilor responsabile pentru administrarea juridică şi statistică)?

c.       Pot părţile (şi, acolo unde este cazul, publicul larg) avea acces la informaţii despre stadiul şi durata anumitor proceduri (de ex. date de audieri, localizarea în dosar) prin intermediul internetului sau al altui sistem de informare asemănător?

• Tehnologia informatiei ca unealtă pentru procedurile statistice şi planificarea in ceea ce priveşte cadrul temporal

11.   Facilitează tehnologia informatiei producţia promptă de raporturi statistice şi de planificare la nivel de politici?

a.      Poate fi accesată informatia statistică actualizată a tuturor curţilor în mod prompt, în orice moment?

b.      Se publică rapoarte statistice în mod periodic şi cu destula frecventă?

c.       Se colectează informaţia statistică privind durata procedurilor şi a întârzierilor prin intermediul unui sistem de informare utilizat în mod regulat pentru planificarea strategică?